Mă întreb cât timp vor mai accepta europenii obiectivele totalitare ale mișcării transgender și controlul pe care îl exercită din ce în ce mai mult asupra capacității lor de a vorbi liber.
Vassilis Tsiartas, considerat unul dintre cei mai mari fotbaliști greci din toate timpurile. El a fost condamnat în toamna anului trecut pentru postări pe rețelele de socializare „transfobice” care obiectează față de mutilarea genitală a copiilor și a primit o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare de 10 luni și o amendă de 5.000 de euro din cauza „incitării publice” la „violență sau ură din motive de identitate de gen”. Este prima astfel de condamnare în Grecia.
Kellie-Jay Keen, mamă a patru copii și disidentă feministă cunoscută mai bine sub numele de „Posey Parker”, a fost amenințată cu arestarea în Marea Britanie de către poliția din Sussex după ce a vorbit împotriva ideologiei transgender. Poliția a informat-o că este investigată pentru o infracțiune motivată de ură din cauza „cuvintelor sau comportamentului care stârnesc ură pe motiv de orientare sexuală”.
De asemenea, în Marea Britanie, un veteran britanic a fost arestat în timpul verii… din cauza că într-o postare pe social media el condamnă mișcarea transgender. „Cineva s-a îmbolnăvit de anxietate din cauza postării tale pe social media. Și de aceea ești arestat”, i-a spus poliția în timp ce îi puneau în cătușe.
Și acum — și asta nu se poate inventa — o actriță și regizor lesbiană este investigată în Norvegia pentru acuzații de discurs instigator la ură, deoarece a declarat că un bărbat nu poate fi lesbiană. Pe 17 noiembrie, autoritățile i-au spus lui Tonje Gjevjon că, comentariile ei despre activista trans Christine Jentoft pe Facebook — un bărbat biologic care se identifică ca femeie — au fost motivul pentru care a fost investigată.
Jentoft susține că este o mamă lesbiană, iar Gjevjon i-a răspuns: „Este la fel de imposibil pentru bărbați să devină lesbiene ca și pentru bărbați să rămână însărcinați. Bărbații sunt bărbați indiferent de fetișurile lor sexuale.
Similar cazurilor din Grecia și din alte părți, comentariile lui Gjevjon încalcă un amendament de cod penal adoptat în 2020, care a adăugat „identitatea de gen și expresia de gen” ca și categorii protejate în conformitate cu legile norvegiene privind discursurile de incitare la ură. Într-adevăr, o altă femeie – Christina Ellingsen – a fost deja acuzată de Jentoft în conformitate cu aceleași legi și, dacă va fi găsită vinovată de „transfobieˮ, ar putea risca trei ani de închisoare.
Cei găsiți vinovați de remarci private în conformitate cu aceste legi pot fi amendați sau închiși pentru un an. Pedeapsa pentru comentariile publice este de trei ani.
Gjevjon este sfidătoare, declarând că a postat declarația sa pe Facebook pentru a expune nebunia legilor norvegiene privind discursurile de ură, pe care le-a numit anterior discriminatorii. Va lua ministrul egalității măsuri pentru a se asigura că drepturile femeilor lesbiene sunt protejate, clarificând faptul că nu există lesbiene cu organ sexual masculin, că bărbații nu pot fi lesbiene indiferent de identitatea lor de gen, și prin a face curățenie în mizeria politicilor dăunătoare de gen lăsate în urmă de guvernul precedent? a întrebat ea.
Răspunsul, este nu, desigur. Revoluția sexuală din ultima perioadă a respins tocmai categoriile pentru care feministele și activiștii homosexuali și lesbiene au luptat timp de decenii – dacă ideologia de gen este adevărată, la urma urmei, atunci atât drepturile bazate pe sex, cât și atracția față de persoanele de același sex sunt pur și simplu concepte defuncte. Nu numai că „lesbiană” este o categorie lipsită de sens dacă fluiditatea de gen este adevărată – la fel și „femeie” și „bărbat”.
Revoluția nu-i respectă nici pe cei mai în vârstă. Nu contează dacă cineva a luptat ani de zile în prima linie a schimbărilor culturale – dacă nu este dispus să spună că bărbații pot rămâne însărcinați, atunci este rândul lor să fie condamnați.
Acest lucru va continua până când europenii vor decide în mod colectiv că s-au săturat să fie hărțuiți. Harry Miller, un docker din Liverpool care s-a radicalizat peste noapte când poliția l-a vizitat pe motive transfobice pe Twitter, este un exemplu de cum să ripostezi – și cum oamenii obișnuiți s-au săturat să fie reduși la tăcere de agenții toleranței transgender.
Și există semne că aderența mișcării trans poate slăbi. Dar până când se va rupe, așteptați-vă să vedeți mai mulți oameni arestați pur și simplu pentru că spun lucruri evidente – cum ar fi faptul că oamenilor le este frică să critice ceva pentru că toți ceilalți par să creadă că este bun sau important.
Publicat inițial la The Bridgehead – repostat cu permisiune.
DE JONATHON VAN MAREN/BRIDGEHEAD.CA
Sursă text și foto: Profecynewswatch
