Nu vă mai gândiți la ce a fost mai înainte și nu vă mai uitați la cele vechi! Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase. (Isaia 43:18-19)
De ce apar neliniștile? Datorită gândurilor… Ce fel de gânduri? În special cele din trecut cu gândul la un viitor ratat. Ce faci atunci cu prezentul? Nu vrei mai bine să te încrezi, în prezent, în promisiunile lui Dumnezeu?
Îți place să trăiești în trecut? Înțeleg că e normal să te gândești la trecut mai ales dacă ai avut probleme, traume sau necazuri cu un impact puternic asupra vieții tale. Înțeleg că trebuie să fii conștient de faptul că experiențele din trecut stau la baza omului care ești astăzi. Înțeleg că trecutul îl poți da exemplu la alții, fie să se ferească de răul pe care l-ai făcut, fie să facă binele pe care l-ai făcut. Dar nu înțeleg de ce să te gândești în mod constant la trecut.
Oamenii cu vârsta îmbelșugată sunt ancorați în trecut, au tot felul de povești (unele foarte bune și captivante) cu experiențele lor, una-două se pun să-ți povestească de perioada tinereții, de perioada din armată, de perioada din școală, de perioada începutului de drum în căsnicie și în credință… E bine să stai pe lângă oameni cu vârsta îmbelșugată ca să afli experiențe de viață (mai ales dacă ești tânăr). Dar nu-i înțeleg nici pe ei de ce au renunțat la viitor și folosesc prezentul pentru a povesti trecutul.
Hai să las un verset și să mă apropii mai mult de subiect…
Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare. (Geneza 19:26)
Poate că ți-e cunoscută întâmplarea cu nimicirea cetăților Sodoma și Gomora, cu foc și pucioasă din cer. De ce a zis Dumnezeu lui Lot să nu se uite înapoi? Tu, ca om, de ce amintești părțile negative din trecutul persoanelor apropiate și le „dai în cap” cu trecutul lor, chiar dacă acele persoane s-au schimbat în bine? Sau de ce te condamni pe tine încontinuu dacă ai avut un trecut negru, când Dumnezeu ți-a demonstrat clar că te-a iertat complet? La paragraful ăsta răspunzi tu…
Hai totuși să-ți dau mai mult de gândit cu un exemplu „din topor”. Dacă stai o oră între iad și rai, cât timp ai privi iadul și cât timp ai privi raiul? Să zicem că îți poți mișca doar capul, fie în dreapta (spre rai), fie în stânga (spre iad). Cât timp aloci să privești raiul și cât timp aloci să privești iadul? Îți mai dau un exemplu doar ca să te ajut (țin cu tine…). Dacă trebuie să alegi să mănânci dintre o felie de speranță și o felie de amărăciune, pe care ai alege-o? Ține cont că nu știi care e felia de speranță și care e felia de amărăciune. Îți vei da seama ulterior… Cât de mult poți mânca din amărăciune?
Mi se pare mie sau Dumnezeu vrea ca omul să nu aibă de-a face cu răul, în sensul că odată ce ești întors cu fața la Dumnezeu să nu te mai duci înapoi la rău? Dumnezeu este gelos, nu-i așa? Păi dacă ești căsătorit, îți permiți să-ți dai partenerul/partenera la altcineva? Cred că statornicia, credincioșia, nădejdea și dragostea sunt calități divine pe care Dumnezeu le sădește în omul înnoit. Îngrijorările apar din firea păcatului. Credința, nădejdea și dragostea apar din duhul înnoit care se bazează pe Cuvântul (sau promisiunea) lui Dumnezeu.
Îți las și o cântare destul de sugestivă, ca promisiune din partea lui Dumnezeu pentru tine… Cei de la Biserica Betania din Dublin au scos cântarea „Lucruri noi”, la finalul anului 2019. Am ascultat-o și eu imediat, fără să mă gândesc că ar putea să urmeze niște ani „interesanți” (pandemie, război etc.). Dar dacă mă uit în urmă la trecut, văd imediat ultima partea a versetului 19 din Isaia 43: „Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase”. Experiențele mele au fost mai bogate și nici prin cap nu-mi puteam imagina că Dumnezeu mă poate surprinde… Oamenii sunt limitați, dar Dumnezeu are o promisiune pentru fiecare și le oferă experiențe cu beneficii nelimitate!
Când Dumnezeu spune ceva, nu trebuie să folosească cuvântul „promit”. Orice spune Dumnezeu este o promisiune! Dumnezeu se ține de Cuvânt! Dacă ți-a spus să nu te mai gândești la trecut și să privești înainte că El, Domnul, va face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase, atunci n-ai ce pierde! Te invit să te arunci prin credință! Unde crezi că vei „cădea”? Direct în brațele lui Dumnezeu…
P.S. Te rog să ții minte paragraful ăsta! Când Dumnezeu îți spune un Cuvânt, ia-l ca și pe o promisiune! Ca acea promisiune să se împlinească, de cele mai multe ori vei fi testat și vei cădea din deznădejde în deznădejde! Fii pe pace! E normal să fii testat pentru că în suferință poate Dumnezeu să-ți șlefuiască întregul caracter… E greu, dar Dumnezeu nu-și ia ochii de pe tine, chiar dacă simți că te-a uitat! Dumnezeu te testează! Ți-a promis ceva valoros, dar îl vei primi când vei fi pregătit! De ce acționează Dumnezeu așa? De ce trebuie să suferi? Nu știu… Probabil pentru că te iubește și pentru că prin dragoste Îți vrea binele (suprem). Mai bine răspunzi tu de ce trebuie să suferi, care-i scopul și de ce Dumnezeu „întârzie” cu promisiunile Lui…
Sursă articol: horjarobert.ro