Din moment ce este ușor să ne descurajăm, trebuie să ne amintim că Dumnezeu lucrează pentru binele nostru.
Romani 15:13
Speranța este de obicei definită ca o dorință pentru ceva, însoțită de anticiparea primirii ei. Dacă așteptările noastre nu sunt îndeplinite, este ușor să ne descurajăm. Avem un dușman care vrea să ne fure speranța. Ca părinte al minciunii, Satana încearcă să ne țină concentrați asupra circumstanțelor noastre, astfel încât să ne îndoim de dragostea și grija lui Dumnezeu pentru noi.
Uneori ne simțim disperați și abandonați, dar emoțiile nu sunt de încredere. Ca și copii ai Tatălui ceresc, nu suntem niciodată în circumstanțe fără speranță, deoarece El promite să lucreze totul pentru binele nostru (Romani 8:28). Dar conceptul Său de „bine” nu se potrivește întotdeauna cu al nostru. Prea adesea ne punem speranțele în lucrurile acestei lumi, în timp ce Dumnezeu acordă prioritate bunăstării noastre spirituale.
Dezamăgirea și descurajarea sunt rezultatul fixării speranțelor noastre pe aspirația greșită. Asta nu înseamnă că nu putem avea vise și așteptări. Dar ar trebui să le ținem lejer, cu o atitudine de supunere față de Dumnezeu și să avem încredere că El încă lucrează pentru binele nostru atunci când nu se realizează. Așteptările noastre pentru această viață sunt temporare, dar avem o speranță vie în Hristos care este veșnică și fără greș.
