“Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.” (1 Corinteni 1:9)
Conform tuturor teologilor din orice confesiune de oriunde, Dumnezeu este omniprezent, ceea ce înseamnă că este aproape, lângă orice loc, peste tot. Indiferent unde ne adunăm laolaltă ca și credincioși, suntem în apropierea prezenței lui Dumnezeu. Părtășia noastră cu Dumnezeu nu are nimic de-a face cu spațiul, ci mai degrabă cu deosebirea de caracter. Să zicem că un om foarte evlavios și un om foarte neevlavios și rău ar fi obligați să stea împreună într-o călătorie. Niciunul nu va face nici o concesie. Omul evlavios nu va ceda niciun centimetru spre păcat, iar păcătosul nu-i va permite omului sfânt nici măcar să-i vorbească. Au fost obligați să stea împreună un timp. Despre ce ar putea vorbi? Ar trebui să găsească un numitor comun. Ar putea fi peisajul sau un arbore frumos ori ceva de felul acesta. Nu ar putea avea niciodată părtășie. Ar fi la kilometri distanță chiar dacă ar fi aceeași naționalitate, aproximativ de aceeași vârstă și ar călători în același vehicul spre același loc. Părtășia nu se bazează pe apropiere, ci pe caracterul inimii. Putem avea părtășie cu Dumnezeu fiindcă avem ceva în noi care răspunde persoanei lui Dumnezeu.
Te iubesc, Doamne, și iubesc părtășia oamenilor cu credință similară. Părtășia noastră se bazează pe părtășia pe care o avem cu Tine. Nimic altceva nu ne aduce laolaltă în frumoasă armonie în afară de Tine. Mă rog în numele lui Isus. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
