“Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: “Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi și Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților.” (Apocalipsa 1:17-18)
Când îl lapidau pe Ștefan, i-au văzut fața strălucind ca fața unui înger. El a spus: Îl văd pe Isus înălțat, Îl văd stând în picioare. Și fața îi strălucea. Fața strălucitoare a lui Ștefan a făcut mai multe pentru a lumina biserica Dumnezeului cel viu decât 10.000 de teologi și învățători ai legii. În mod cert, Ștefan a fost primul creștin care a îndurat din plin explozia urii lui Satan. Slavă lui Dumnezeu, el a venit la acel foc biruitor. Avem nevoie de oameni curajoși, formidabili. Avem nevoie de bărbați și femei care au avut de-a face cu batjocura și poate chiar au fost numiți fanatici – batjocoriți și numiți oricum, numai creștini nu. Azi avem nevoie de bărbați și femei care sunt dispuși să persevereze și să-și croiască drum dincolo de fire, lume și diavol, dincolo de creștini, diaconi și prezbiteri reci. Vor trebui să persevereze până când sunt fascinați de ceea ce văd în Hristos. Cei care L-au văzut cu adevărat pe Hristos în slava Sa nu mai au ochi pentru altceva.
Vin la Tine, Doamne, cu laudă în inima mea și mă minunez de a ta splendoare. Oh, cât sunt de entuziasmat de prezența Ta în inima mea azi! Îți mulțumesc, Isuse. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
