“Domnul este partea mea de moștenire și paharul meu, Tu îmi îndrepți sorțul meu.” (Psalmul 16:5)
Dragostea lui Dumnezeu este infinită; îndurarea lui Dumnezeu infinită; însă un atribut nu este mai mate decât celălalt. Toate sunt la fel, dar există totuși atribute ale lui Dumnezeu care pot fi mai necesare în diverse momente. Diferă în funcție de persoană și astfel, pentru cel care zăcea pe jos, bătut între tâlhari, cel mai necesar atribut în acel moment a fost îndurarea. A avut nevoie de cineva care să se milostivească de el, așa că Bunul Samaritean a descălecat, s-a dus la el și a arătat compasiune omului de la marginea drumului. Și de asta a avut el nevoie atunci. De aceea, îndurarea lui Dumnezeu este minunată pentru un fiu risipitor care se întoarce acasă. Dumnezeu este mult mai mult decât îndurare, dar fiul risipitor care are nevoie de îndurare nu poate vedea nimic altceva decât îndurarea lui Dumnezeu. De aceea e Dumnezeu minunat. Când umblu cu El, El va fi tot ce am nevoie, tot timpul. Nu trebuie să caut să pricep situația; El a făcut deja asta pentru mine. Prin credință, accept atributele lui Dumnezeu și cred că El le va activa în viața mea când voi avea nevoie de ele.
Tată al fiului risipitor, cum îmbrățișez îndurarea infinită care se revarsă din inima Ta iubitoare. Indiferent cât de jos cobor, îndurarea Ta este mai mult decât suficientă, și pentru asta Îți mulțumesc. În numele binecuvântat al lui Isus mă rog, amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
