Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. Voi Mă veți chema și veți pleca; Mă veți ruga, și vă voi asculta. Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:11-13)
Dumnezeu Își găsește plăcerea în plăcerea poporului Său și suferă împreună cu prietenii Săi. Cum ar putea suferi un Dumnezeu perfect? Suferința înseamnă că undeva există o tulburare. Noi nu suferim atâta vreme cât avem ordine psihologică și fizică; dar când pierdem acea ordine, suferim. Din punct de vedere omenesc, nu are sens. Însă noi nu funcționăm dintr-un punct de vedere omenesc, ci funcționăm prin credință, ceea ce înseamnă că avem încredere în ceea ce spune Dumnezeu, indiferent dacă înțelegem sau nu. Și multe mai sunt lucrurile pe care nu le înțeleg! Dacă umblarea mea creștină ar depinde de ce înțeleg, n-aș mai face niciun pas, vă asigur. De fapt, aș putea chiar să fac câțiva pași înapoi. Câtă vreme ceva este declarat în Biblie, îl puteți lua prin credință. Îl crezi, încerci să-l înțelegi, dacă poți, și Îi mulțumești lui Dumnezeu și micului tău intelect că te poți amuza puțin sărind în sus fiindcă te veselești în Dumnezeu. Dacă citești ceva în Biblie și intelectul tău nu poate înțelege lucrul respectiv, atunci nu e decât un singur lucru de făcut, și acela este să privești în sus și să zici: “Doamne Dumnezeule, Tu știi.” O, harului ce mare datornic sunt constrâns să-i fiu în fiecare zi!
Tată ceresc, cred, deși nu înțeleg. Bucuria mea nu este în ceea ce înțeleg, ci în ceea ce cred că ai făcut Tu pentru mine. În numele binecuvântat al lui Isus mă rog, amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
