CÂND BISERICA RISCĂ SĂ DEVINĂ O SECTĂ
FRICA DE ECUMENISM
La postarea mea anterioară, un comentator care părea a fi de acord că Biserica nu trebuie să se teamă să-și împlinească misiunea sa în societate, a scris cu oarecare îngrijorare următoarele cuvinte: “Adevărat ! Dar mare atenție și la ECUMENISM !”… Asta mă obligă să iau în analiză o altă sperietoare pe care o lăsăm să ne jefuiască de ceea ce este important.
Vreau din capul locului să spun tuturor celor interesați că nu sunt un promotor al ecumenismului și nu cred că el trebuie să fie parte din agenda Bisericii. Nu cred că unirea instituțională a confesiunilor este o soluție reală sau biblică. Dar în același timp, nu cred nici că trebuie să trăim cu spaima unui „bau-bau” despre care nu știm prea multe, decât ceea ce ni s-a inoculat de multă vreme, că am avea de a face cu o fiară care vrea să ne devoreze.
Biserica are datoria sfântă de a păstra fără compromis valorile spirituale care i-au fost încredințate. Nu trebuie să cedeze în fața curentelor culturale, nici să schimbe adevărul Evangheliei pentru a fi „pe placul lumii”. Este chemată să vegheze, să rămână curată, statornică și fidelă Cuvântului lui Dumnezeu.
Totuși, această preocupare corectă poate – dacă nu e ținută în echilibru – să alunece într-o formă de izolare și suspiciune. În numele păstrării purității, unii creștini ajung să respingă orice formă de dialog sau colaborare cu alți credincioși care nu le împărtășesc în totalitate tradiția, stilul sau nuanțele teologice.
Puține cuvinte au ajuns să stârnească mai multă panică în mediile creștine decât cuvântul „ecumenism”. Mulți cred că orice dialog între confesiuni e un pas spre compromisul total. Că dacă stai de vorbă cu altcineva care crede diferit, ai trădat adevărul. Așa s-a născut o frică profundă, dar nejustificată, care rupe punțile chiar și acolo unde dragostea ar trebui să le construiască.
Adevărul este simplu: ceea ce se numește „ecumenism” nu este o conspirație. Este, în realitate o utopie, un vis nerealizat – o idee de unitate creștină la nivel global, care nu are mijloace reale de a forța sau convinge pe cineva să renunțe la credința lui. În ciuda multor conferințe și inițiative, nici o confesiune sau Biserică majoră nu și-a schimbat vreodată doctrina în urma unui dialog ecumenic. Și nici nu o va face.
Însă problema nu este că avem de a face cu o utopie care oricum nu funcționează. Problema e că frica de ecumenism ne blochează relațiile, ne izolează și ne face să ne uităm cu superioritate la ceilalți. Ajungem să ne temem mai mult de colaborare decât de păcat.
Scriptura însă ne cheamă la unitate. Isus S-a rugat pentru ca ucenicii Lui să fie una (Ioan 17:21). A fi una, nu înseamnă să fim toți la fel, ci să avem o inimă comună pentru Cristos și pentru Împărăția Lui.
Refuzul absolut al oricărei cooperări între creștini, doar de frica ecumenismului, duce la izolare, suspiciune și diviziune. Devenim mai preocupați să ne delimităm decât să-L reprezentăm pe Cristos. Ne apărăm doctrina, dar uităm să trăim Evanghelia.
Dialogul nu înseamnă compromis. Poți asculta fără să fii de acord. Poți iubi fără să renunți la convingeri. Poți sta la masă cu un alt creștin fără să-ți pierzi identitatea.
Dacă Cristos a stat la masă cu vameși și păcătoși, de ce ne temem să stăm de vorbă cu frații noștri din alte confesiuni? Dacă Pavel a devenit „tuturor totul” pentru a câștiga pe unii (1 Corinteni 9:22), de ce noi ridicăm ziduri mai repede decât punți?
Dacă ne temem de orice lucrare împreună cu alți creștini sinceri doar pentru că nu sunt „ca noi”, riscăm să devenim o sectă. Ne închidem într-o bulă și pierdem din vedere că Dumnezeu lucrează și dincolo de zidurile noastre confesionale.
Biserica lui Cristos e formată din oameni de pretutindeni. Nu noi stabilim cine face parte din ea – ci Domnul, care cunoaște pe cei ce sunt ai Lui (2 Timotei 2:19).
Frica de ecumenism nu ne apără de rătăcire. Ne apără doar de relații. Și, uneori, ne face mai mândri decât curați. Avem nevoie de discernământ, nu de izolare. De curaj, nu de suspiciune. Iar mai presus de toate, avem nevoie să iubim adevărul – dar și pe frații noștri.
Sursă articol: Nelu Filip
3 comments
mesaj de la il Separatio: In dealungul timpului planeta Pamant a fost mereu în dezechilibru si în continuă schimbare ce va afectează viitorul din generație la alta din cauza neputinței și o credință falsă condusă de conducători incompetenti oricât vati lupta este pe degeaba pentru ca timpul vostru este scurt în acasta viață și plină de suferință și moarte ori de cite ori vă veți rencarna în alte vieți și vă închinați la zei falși care nu vă aduc nimic bun și vă promit numai minciuni,aceste lucruri trebuie să înceteze pentru totdeauna de aceea v-am cerut să fiți neutri să fiți centrati pe sufletul vostru este precum ca o arma de apărare. Il Separatio va vorbit. by noname
Este o agenda ascunsa a bisericii de a controla masele de oameni de a nu se afla anumite adevaruri nu degeaba biserica este o inchiziția de a traii în miciuna adică noi oamenii
Sinteti mințiți și manipulati de mult timp de conducătorii voștri pina si biserica lui Dumnezeul vostru este corupt de a se ascunde Adevarul ca noi oamenii să fim niște slugi din generație la alta nu degeaba omenirea este controlata de zei falși,noi oamenii ne-am născut de a fi liberi si nu constrânși de o credință falsa de a cădea în uitare de fiecare dată.