Ce culoare au lentilele tale? Dar dioptriile cât sunt de mari?
Adevărul gol-goluț este că realitatea nu este ceea ce vedem în afara noastră, ci ceea ce suntem înăuntru. Îi evaluăm pe ceilalți, întotdeauna după cine suntem noi și nu după cine sunt ei. Îi catalogăm pe unii drept buni sau răi, sfinți sau păcătoși după propriile standarde distorsionate.
Fariseii din timpul lui Iisus au privit la femeia bolnavă de optsprezece ani de hemoragie ca fiind necurată și păcătoasă, în timp ce Iisus o numește “fiică a lui Avraam”.
Pentru cei mai mulți Iisus atârnat pe cruce era un Tâlhar, pentru doar câțiva era Dumnezeu și Mântuitor al lumii.
Pentru unii ploaia este muză, pentru alții cadru depresiv. Unii îndură multe și iartă ușor, alții fac crimă pentru o banală jignire.
Ca să nu avem păcat judecând atunci când privim în afară, trebuie să admitem că nu vedem bine. Dacă ne mândrim că vedem bine și judecăm ori etichetăm greșit, cădem sub osândă Singurului care vede toate inimile exact așa cum sunt ele.
Când nu e bine cu tine ai tendința să corectezi pe alții. Cu cât este mai mult întuneric în noi, cu atât îl vom proiecta spre alții.
Bine și clar se vede doar dacă inima este locuită de lumină și iubire. Doar atunci când vom avea lumină, vom vedea lumină și în ceilalți!
Să fie, așadar, din nou, lumină!
