Dimineață am primit un telefon de la pastorul Florin Antonie. M-am grăbit să îi răspund. Mă gândeam că și-ar dori să stabilim un plan de abordare a tematicii de la dezbaterea de diseară.
Nu mă sunase pentru ce am crezut eu. M-a sunat să mă încurajeze, să mă asigure de prețuirea lui. Am tăcut fiindcă nu sunt obișnuit cu o asemenea abordare.
După discuția cu el am început să reflectez, să cântăresc anumite lucruri. Politețea acestui om pare ruptă de realitatea pestriță a ceea ce trăim.
Cei mai mulți dintre noi ne apărăm în fața unui asediu prelungit al răutății celor din jur. Fiecare face față cum poate. Ne apărăm prin rugăciune. Vărsăm lacrimi în fața lui Dumnezeu și ne tânguim Lui, îi spuneam Lui durerile aduse de rănile batjocoririi, disprețului.
Știu că este lupta multora dintre noi. Omul se destramă din interior și de aceea nu mai poate iubi pe cel de lângă el. Ridicăm osanale iubirii, o așezăm în poezii, cântece și predici pentru că ne scapă printre degete și se depărtează cu fiecare zi.
Suntem speriați și nedumeriți de avalanșa de dușmănii care se prăvălește peste noi. Nu știm unde greșim. Tot întrebăm pe unul sau pe altul în speranța că vom înțelege ce trebuie să facem ca să avem parte de puțină normalitate. Ne străduim să facem bine celor de lângă noi și ne dărâmă viclenia celor care în față îți spun una și pe la spate te vorbesc de rău.
Căutăm predici care să ne aducă un răspuns la încâlcitele drumuri ale relațiilor. Ne uităm cum fiecare dezamăgire ne schimbă, ne transformă în cetăți greu de cucerit. Am pierdut încrederea în oameni și ne zăvorâm cu lacăte ca să nu mai trăim încă o dezamăgire.
Ne tânjește inima după prieteni. Avem nevoie ca de aer de oameni care să fie sinceri, să iubească dumnezeiește și să rămână lângă noi în clipe grele. Ne străduim din greu să nu greșim, să investim în cel de lângă noi, dar ceea ce primim ne lasă fără cuvinte, ne macină credința și ne aduce întrebări peste întrebări.
Azi nu voi sfătui pe nimeni, ci voi înălța o rugăciune:
Tată ceresc, te rog să ne binecuvântezi să avem lângă noi oameni sinceri, curați și credincioși.
Păzește-ne de viclenia celor răi și nu ne lăsa să fim înșelați de cei amăgitori.
Doamne, depărtează pașii noștri de oamenii care sunt necinstiți și care vor să ne jefuiască de ce avem doar ca să le fie lor bine.
Nu ne lăsa să cădem în capcana celor care ne folosesc pentru binele lor, dar care nu au niciun strop de considerație față de noi.
Tată ceresc, te rog să mă ajuți să fiu un om bun, credincios și sincer. Ajută-mă să fiu asemeni chipului Fiului tău și să pot iubi așa cum a iubit El.
Dă-mi puterea să nu mă las copleșit de durere, să nu mă las inundat de amărăciune și să pot iubi prin puterea Ta și nu a mea.
Ajută-mă Părinte al îndurării să fac față dezamăgirilor și să învăț de la ele să nu fiu o suferință pentru cel de lângă mine, să nu aduc întristare celor din jur, ci să fiu o binecuvântare.
Doamne, binecuvântează sufletul meu să își găsească pacea în Tine și revarsă dragostea Ta care să mă țină sănătos în gândire și în simțire.
Peste rănile mele lasă balsamul mângâierilor Tale ca să mi se odihnească sufletul întru Tine.
Dă-mi puterea să iert celor care mi-au făcut rău și iartă-mă pentru răul făcut de mine altora.
Te rog să nu uiți că Dumnezeu îți este Tată și că niciodată nu te va părăsi. Dragostea Lui este adevărată și veșnică.
Hristos este acel Prieten uluitor care în nenorocire îți este frate.
Caută să strângi relația cu Dumnezeu și vei căpăta puterea să mergi înainte.
Îți fac o confesiune: nu mi s-a întâmplat nimic special. Nu mă gândesc la vreun om anume, nu s-a luat cineva de mine, ci am gândit cu voce tare privind la vremurile pe care le trăim.
Vă prețuiesc și îmi doresc din toată inima ca această săptămână să fie plină de binecuvântări pentru tine. Mă rog să ai parte de oameni buni lângă tine, mă rog să fii un om bun și Dumnezeu să te ferească de tot ce e rău. Așa să facă Dumnezeu și cu mine.
Biruință să avem.
