Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’
Într-o împrejurare, spune Biblia, că Isus l-a văzut pe Matei șezând la vamă, a mers după el și i-a făcut chemarea aceasta de a-L urma. Și pe când era cu Isus la masă, spune Biblia că au venit o mulțime de vameși și păcătoși care s-au așezat și au stat la masă cu El și cu ucenicii, și pe când erau ei la masă au venit și niște farisei care aveau de gând să îi pună întrebări lui Isus din pricina faptului că l-au văzut stând la masă cu Matei care era vameș dar și cu păcătoșii.
De foarte multe ori, ca și acei farisei, care au început să judece fără a cunoaște motivul Domnului Isus, fără să înțeleagă prea multe, și noi aruncăm cuvinte în alții, judecăm fără a avea dreptul acesta, începem să fim răi unii cu alții în loc să ne ajutăm și să fim oameni miloși unii cu alții.
Din fire, oamenii se vor gândi întotdeauna doar la ei, doar la folosul lor, uitând că în jurul lor sunt oameni care au nevoie de atenție, de ajutor, de milă. Dar noi nu trebuie să fim la fel ca cei din lume, în noi trebuie să fie roada Duhului Sfânt, să avem aceea calitate a bunătății Lui, a milei Lui. E vremea să învățăm să fim miloși cu cei de lângă noi, e vremea să ne pese mai mult de aceia care suferă în tăcere, de aceia care n-au pe nimeni să le spună o vorbă bună.
Caută degrabă să înveți mila, pentru că atunci când vei ști ce înseamnă a avea milă, inima ta va încolți și te vei hrăni din rodul ei.
Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Atâta vreme cât ne vom ocupa de cei aflați în felurite nevoi, atâta vreme cât noi vom avea milă de cei de jurul nostru, și îi vom ajutora pe frații și surorile noastre tot așa și noi, când vom fi în nevoie, Domnul se va îngriji întotdeauna să fim ajutați.
De multi ori, Domnul îți va da ocazia să îți îndrepți privirile spre cei aflați în nevoi, să ajuți pe toți aceia care poate nu vor avea ce să mănânce sau ce să îmbrace.
Dumnezeu mereu va folosi astfel de momente în viața ta, dar nu ca să ieși tu în evidență ci să-și arate El puterea, ca El să fie proslăvit.
Fii foarte atent la glasul Domnului când vine vorba să ajuți pe cineva, pentru că întotdeauna Domnul îți va spune ce trebuie să faci și cum să ajuți pe cei lipsiți.
Nu sta nepăsător când vezi oameni ce port în inima lor atâtea răni care dor, când vezi atât de mulți copii care sunt marginalizați și nemângâiați, care sunt părăsiți de părinții lor uitați, sunt atât de multe familii astăzi greu încercate, care tânjesc chiar după o vorbă pe care le-o putem spune.
Cum putem sta nepăsători față de toți aceștia?
E vremea să le arătăm și să le arătăm prin faptele noastre, că Isus e sprijin în toate!
E vremea să arătăm milă și nu judecată!
Căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.
Vreau să îți îndrept acum privirile spre un alt gând despre Milă, un gând pe care îl iubesc pentru că știu că în el e un adevăr absolut, și anume:
Cu toții ne aducem aminte de momentele grele ale Domnului, când a pătimit, a suferit de dragul nostru, a purtat o cunună de spini, l-au bătut și apoi l-au răstignit.
Toate acestea le-a acceptat El pentru ca noi astăzi să avem parte de o mântuire, prin harul Său. Acum vreau să te gândești ce s-ar fi întâmplat dacă El ca și Dumnezeu s-ar fi dat jos pe cruce, ar fi pedepsit pe toți aceia care l-au pus pe cruce, ar fi putut să renunțe la noi, dar El n-a făcut-o pentru că a avut milă de noi și ne-a iubit până la capăt.
El nu a renunțat la noi, pentru că mila și dragostea Lui față de noi a biruit judecata aceea care ni se cuvenea pe drept, pentru că dacă s-ar fi dat jos de pe cruce, am fi fost pierduți.
Dar mila și dragostea Lui față de noi a biruit judecata ce trebuia să cadă asupra noastră!
Mă gândesc ce am fi pierdut noi, dacă Isus, s-ar fi dat jos de pe cruce, mă gândesc că noi astăzi n-am fi avut speranță, pentru iertarea păcatelor noastre.
Dumnezeu Tatăl putea să-i cheme chiar mulțimi de îngeri să-l sprijine, dar n-a făcut-o pentru că a El ne-a iubit atât de mult.
Tu când ai mulțumit Domnului, că nu s-a dat jos de pe cruce?
Slavă Lui, pentru că nu s-a dat jos!
Cu prețuire,
Eduard Magyar,