Când stau acum, după mai bine de o lună, să analizez perioada petrecută în Tanzania, aș pune în dreptul primului week-end petrecut acolo eticheta „Perioada de contact”! Înainte de a așterne aceste rânduri am scris o alta varianta – atunci episodul se numea „Africa -pasul spre relații”! Acum îmi dau seama că titlul era prea pretențios pentru momentele acelea! A crea relații și a întreține relații îți cere timp, îți cere intensitate!
Așadar, cum arată Africa în zi de duminică?!
Îmbrăcați în ținută adecvată momentului suntem pregătiți să fim luați de o Dala-Dala pentru a ajunge în biserica Bethel, păstorită de pastorul Kalinga. Drumul, nu foarte lung (10-12 km), ne descoperă agitația și aglomerația săptămânală extinsă și peste această zi. Târguiala ca și eveniment social este pulsul acestei societăți! Pe geamul autovehicului întrezăresc câteva clădiri cu destinație denominațională non-islamică. Unele sunt creștine și asta nu poate decât să mă bucure! Pe o străduță lăturalnică destul de strâmtă pe alocuri, cu denivelări evidente, este casa de rugăciune căutată. Clădirea nu iese cu nimic în evidență, dar identitatea și specificul ei parcă este lipit ca o etichetă pe ea. O privești și știi că aici este locul de întâlnire a unor oameni care îl caută pe Dumnezeu! Sala congregației, fără un design interior aparte, îți atrage totuși atenția cu pânzele atârnate în spatele amvonului. Curgând sau prinse la mijloc, roșii, albe, purpurii, roz… ele creeaza o îmbinare care te duce cu gândul la o veche sală de tron!
Imnul, care începe în dialect local, este vibrant și parca vine dintr-o lume uitată a oamenilor simpli dar inimoși! Există o amprentă fonetică care te transportă imediat în realitatea unui trecut uitat sau ignorat. Ritmul următoarelor cântece devine tot mai alert și componenta culturală te face conștient ca ești în Africa. Azi am picat martori la un eveniment inedit: logodna a doi tineri din biserica locală! Anunțul ne ia prin surprindere întrucât nu am sesizat care sunt cei doi dintre cei prezenți!
Contactul cu o dinamică tot mai intensă nu ar îngădui să comunici eficient pe o tema atât de minora. Pata de liniște în toate acestea este mărturia Elizei. Cuvintele ei istorisesc despre o viață deloc ușoară dar și despre un curaj autentic de a merge înainte. Domnul să o binecuvânte! Printre cântecele lor tot mai ritmate ne strecuram și noi cu „Evanghelia are putere”! După câteva repetari toți cântam acest refren și biserica pune suflet în fiecare cuvânt al ei! Adaptibilitatea lor este superioară europenilor cred! După câteva șarje acustice și câteva coregrafii adaptate… vine rândul predicii. Adi ține cont de eveniment și ne vorbește de o căsnicie reușită! Mirii, descoperiți între timp și transportați pe umeri de către asistență in față, încearcă sa rețină clipele și cuvintele deopotrivă ! Totul se încheie după încă câteva ritualuri specifice nunții africane! Nunta poate fi diferită dar Dragostea are aceleași taine oriunde in lume!
În numele comunității și al tinerei perechi suntem invitați, după serviciul divin, să luăm masa la umbra unor copaci din imediata apropiere a bisericii. Farfuriile ne sunt umplute cu mâncare și dărnicie și degustăm așezati fiecare după posibilități. Generoși și politicoși, ne-au oferit scaunele și mănâncă majoritatea stând în picioare!
Ne întoarcem în dansul gropilor și traficului cu „dala-dala” înspre bază, rugându-ne ca mâncarea luată să ajungă la locul potrivit.
Silviu a avut program diferit azi! Împreuna cu responsabilii sportivi din Bază, azi au primit la seminar în jur de 16-17 antrenori și oameni implicați în fenomenul sportiv din localitate și localități învecinate. Capul de pod începe să dezvolte o structura solidă in țărm!
Dezvoltarea unei platforme de interacțiune cu cei din lume necesita timp și câștigarea capitalului de încredere. Din ce am reușit să trag cu ochiul la întoarcere, cele câteva ore de lucru au fost de un real folos.
După puțină odihnă la temperatura deja clasică de 35-36 C, suntem așteptați la Jeremiah și Beate acasă.
După contactul cu biserica locală ni se promite contactul cu istoricul Bazei și cu povestea slujirii acestor oameni aici.
Cu siguranță timpul va fi captivant și întrebările mele încă nerostite vor căpăta multe răspunsuri satisfăcătoare! Nu mai eram un adolescent când citeam despre cum oameni ca William Carey sau Hudson Taylor au răspuns afirmativ chemării lui Dumnezeu de a duce Evanghelia unor lumi noi și vitrege. Am fost însă fascinat precum un copil care întâlnește prima oară pe paginile cărților :„pieile roșii” sau „pirații”!
Și iată că înaintea mea stă o „tânăra” în care Dumnezeu a născut un vis pe vremea când alții de vârsta ei nășteau alt fel de vise!
Camera de primire a gazdei noastre se dovedește confortabilă nu prin spațiu sau mobiler, ci prin familiaritate și misterul „colonial”, păstrat poate în orice casă în care locuiesc europeni în acest spațiu.
Ceaiul de rosine, sucul de papaya, nuca de cocos rece cu trestie de zahăr și încă câteva fructe exotice uscate ne așteaptă să ne facă ascultarea și mai plăcută. Îmi aleg un loc strategic lângă cineva care știu că o sa îmi traducă istorisirea… și mă toropesc in timp! Poveștile despre Africa au farmecul lor adevărat doar când le auzi în Africa!
M-a impresionat în mod clar traiectoria vieții lui Beate! A făcut școala medicală de „moașe” pentru a merge să slujească în Zambia. Deși Domnul a purtat-o prin alte locuri ale Africii, în Tanzania, prinzând rădăcini, visul din tinerețe nu a părăsit-o vreme îndelungată! Zambia era visul ei ! Ma gândesc la visurile tinereții mele și nu regăsesc în niciunul ceva măcar asemănător ! ❤️
Câtă abandonare de sine și câtă complexitate în modul în care Dumnezeu reconfigurează traseul care părea la un moment exact cum l-ar dori El!
Una peste alta, o socotesc ca fiind o zi plină de evenimente în care contactele cu prezentul și trecutul ne ajută să înțelegem mai clar viitorul misiunii și al chemării de a nu fi simpli turiști prin viață! Ca în fiecare zi, seara se coboară repede și umbrele zilei se unesc să pogoare peste noi chemarea la cugetare și reflecție. Privind superficial ziua, concluziile nu sunt extraordinare. Dar luând fiecare detaliu în parte, mozaicul cunoașterii unei lumi noi și a unui Dumnezeu infinit mai complex decât l-am cunoscut pâna ieri devine o certitudine încurajatoare! Mâine va fi o zi cu multă activitate… dar rugăciunea și un gând spre acasa pentru cei dragi nu sunt uitate!
Primele poze trimise au stârnit în ei atâtea întrebări! Parcă nu aș avea eu destule?!😀
Contactul cu somnul se pare că va fi cel mai greu de stabilit. Paza lui Dumnezeu peste noi toți !!
Africa // Primele contacte – Traian Suciu
