“Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Cristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreție, putere și stăpânire, mai înainte de toți vecii, și acum și în veci. Amin.” (Iuda 1:25)
Este foarte posibil să avem respect pentru un om, dar să nu îl admirăm. Deci, ar fi posibil să aveți un soi de respect teologic pentru Dumnezeu, dar totuși să nu admirați ce ați văzut și să nu-L admirați pe El. Lucrul la care am reflectat adesea este că, atunci când Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a înzestrat cu capacitatea de a-și aprecia și admira Creatorul. De multe ori mă gândesc la acest lucru astfel: există cel puțin două feluri de dragoste – dragostea recunoștinței și dragostea excelenței. L-am putea iubi pe Dumnezeu pentru că Îi suntem recunoscători, sau am putea trece dincolo de asta, iubindu-L pentru ceea ce este. Poate că dragostea începe cu recunoștința, dar are și un nivel superior, numit excelență. Prima dragoste Îl poate iubi pe Dumnezeu dintr-un profund sentiment de recunoștință pentru ceea ce a făcut; dar mai presus de aceasta este dragostea excelenței. Când încep să mă concentrez asupra lui Dumnezeu și să am părtașie în prezența Lui, încep să am parte de acea calitate a dragostei Sale care Îl iubește pur și simplu pentru excelența Sa. El este tot ce îmi trebuie cu adevărat.
Dumnezeule și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, excelența naturii mele care mi-a fost relevată în Isus Cristos mi-a ridicat sufletul în înălțimile cerului, în laudă și închinare. Numele Tău să fie slăvit astăzi în viața mea. Amin.
A. W. Tozer – Umblarea mea zilnică
