“Strigau unul la altul și ziceau: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6:3)
Închinarea ne smerește, dar este în același timp încântătoare, invocând un sentiment de uimire admirativă și de minunare uluită. Uluirea și minunarea sunt găsite mereu în prezența Duhului Sfânt. Dificultatea din ziua de azi este că toți sunt siguri de toate. Omul mândru nu poate să I se închine lui Dumnezeu mai mult decât o poate face diavolul mândru.
Fără taină nu poate exista închinare. Dacă Îl pot înțelege pe Dumnezeu, atunci nu mă pot închina Lui. Niciodată nu voi cădea în genunchi, zicând: “Sfânt, sfânt, sfânt” în față a ceea ce pot înțelege. Dar cu cât Îl cunosc mai mult pe Dumnezeu, cu atât înțeleg mai puține despre El.
În prezența Duhului Sfânt pot începe să recunosc ce om păcătos sunt. Apostolul Pavel a spus: “Vai de mine.” Profetul Isaia a strigat: “Vai de mine!” când a intrat în prezența lui Dumnezeu. Ei au cunoscut prin trăire minunăția misterioasă a Celui care este incomprehensibil.
Tatăl nostru care ești în ceruri, vin la Tine adorând taina a ceea ce ești Tu. Cu cât Te cunosc mai mult, cu atât vreau să te cunosc mai mult în toată frumusețea sfințeniei Tale. În numele lui Isus mă rog. Amin.
A. W. Tozer – Umblarea mea zilnică
