Lazăre, vino afară!
Sunt multe nume pentru mormânt:
Părăsit.
Bolnav.
Uitat.
Singur.
Fără pâine.
Împresurat de necazuri.
Doborât.
Fără speranță.
Crede orice s-ar întâmpla, spun unii. Indiferent ce îți spun simțurile, indiferent că miroase greu, că e mort de patru zile, tu trebuie să crezi. Îți e teamă să nu fii fanatic, să nu cazi în extremis și ridicol.
Fii rațional, spun alții, nu te arunca ca șchiopul în cârje. Boala, sărăcia, părăsirea, necazul, fac parte din viața de credință. Acceptă și supune-te voii lui Dumnezeu. Îți e teamă ca nu cumva să renunți înainte de începe lupta.
Vreau să am credință. O credință care scoate din mormânt ce e mort, o credință care aduce la viață ceea ce iubesc.
Aud ce spun unii, aud ce spun alții și nu știu încotro să merg.
Cum arată credința care te scoate din mormânt?
1. Se bazează pe relație, nu pe nevoie. Lazăr era iubit de Dumnezeu. Casa Lui devenise casa lui Dumnezeu. Și-a deschis inima pentru Isus, nu când a ajuns în mormânt, ci mai înainte. Nu aștepta groapa ca să chemi pe Isus. Noi ne rugăm când ne ajung nevoile. Roagă-te ca să menții relația cu El. Tot ceea ce faci să fie făcut ca să ai mereu cu tine pe Isus.
Nu o formulă specială de rugăciune deschide mormântul, ci relația cu Isus. Nu credința mamei tale, te salvează, ci o relație cu Isus. Credința nu crește și scade funcție de nevoi, ci credința are la baza relația cu Isus.
Dacă necazul e actual, iar relația ta e preistorică cu Dumnezeu, atunci mai întâi repară relația care este baza credinței ce deschide mormântul.
2. Predă totul lui DumnezeuMă bucur că nu am fost acolo, a spus Isus. Cuvinte de neînțeles, cuvinte greu de dus. De ce s-a bucurat Isus că nu a fost acolo când Lazăr agoniza înaintea morții? Între patul de boală și mormânt, mulți și-au pierdut încrederea.
Ai trimis după El și nu a venit.
L-ai chemat și nu a venit.
A spus că vine, dar a întârziat.
Acum că a venit, nu mai are rost.
Acum când El îți spune să crezi, nu mai vezi rostul. Aici este cheia credinței care te scoate din mormânt: predă totul lui Dumnezeu. Predă în mâinile Lui pretenția că poți face tu ceva. Nu poți. Predă în mâinile lui Dumnezeu pretenția că înțelegi totul. Nu înțelegi.
Care este diferența între a preda problema lui Dumnezeu și a mă resemna în fața realității mormântului? Diferența e simplă: una e să predau problema lui Dumnezeu și alta e să mă predau pe mine resemnării. Când predau Domnului problema mea, eu rămân încrezător , dar când mă resemnez, eu mă predau pe mine, abandonului.
Tu nu trebuie să pierzi încrederea în El, ci în tine.
3. Dă piatra la o parte de la mormânt.Știu ce gândești: frate mă rog și postesc. Nu am dat astfel piatra la o parte de la mormânt? Dar eu nu vorbesc de acest mormânt, ci de altul. Vorbesc despre mormântul care miroase greu. Știu că vrei ca El să lucrezi în dreptul mormântului la care îl duci tu, dar El este îți vorbește de mormântul acela de care nu știe nimeni.
Nu tu poți să îl duci pe Isus de mână acolo unde vrei tu. Uite, Doamne, acesta e mormântul meu, zici tu. În schimb El vrea să deschidă mormântul pe care îl ascunzi: patimi, slăbiciuni, păcat, răutăți, plăceri vinovate, toate ascunse bine, toate ținute deoparte de ochii tuturor.
Să scoatem totul la lumină. Să deschidem mormântul tăcerii vinovate și să vorbim cu El ca să învieze iarăși ceea ce am omorât prin păcat. El își îndreaptă privirea spre mormântul pe care nu îl știe nimeni. E timpul ca să nu mai lăsăm moartea să oprească binecuvântările, e timpul să scoatem la lumină ceea ce țineam la întuneric.
O relație cu Dumnezeu.
O predare totală a vieții în mâinile Lui.
O curăție a minții, a inimii, a trupului.
Iată, cum arată credința care te scoate din mormânt.
Hristos e Viu.H
ristos e viață din belșug.
Dumnezeu nostru să aducă la viață tot ce este mort.
