Mântuitorul nostru plin de compasiune este întotdeauna cu noi în suferința noastră.
Plângerile lui Ieremia 3:22-26
„Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.” Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.ˮ
Adesea ne gândim la bunătatea lui Dumnezeu în termeni de binecuvântări vizibile, dar noi nu ar trebui să simțim că suntem iubiți numai atunci când totul ne merge bine. De fapt, bunătatea Lui este adesea cea mai mare în ceasul nostru cel mai întunecat (Isaia 43:1-2).
O modalitate prin care Dumnezeu își exprimă bunătatea este prin mila Sa. De-a lungul Evangheliilor, îL vedem pe Domnul plin de compasiune și slujind oamenilor care suferă. Gândiți-vă la omul posedat de demoni pe care Isus l-a întâlnit în ținutul Gherghesenilor – el era zdrobit atât la minte, cât și în trup, rătăcind gol printre morminte (Luca 8:26-39). Oamenii de acolo îl legaseră cu lanțuri și cătușe, ținându-l sub pază, nu pentru confortul lui, ci pentru a lor. Din câte știm, nimeni nu a încercat să-i ușureze suferința.
Dar exact asta a făcut Isus. El nu numai că i-a scos afară pe demoni, dar l-a și îmbrăcat pe om și a vorbit cu el. Am putea crede că vindecarea miraculoasă a fost mai mult decât suficientă, dar Isus nu s-a oprit până când nu l-a întors pe om deplin la umanitate, până nu l-a restabilit redându-i demnitatea umană, îngrijindu-se de nevoile sale fizice și primindu-i înapoi în comunitate. Așa arată bunătatea lui Dumnezeu – dragoste fără limite (Efeseni 2:4-7).
Photo by Xingrui Wang on Unsplash
