GÂNDEȘTE‑TE LA DOMNUL
„Îl vor numi: «Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.»“ (Isaia 9.6)
„Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam.” (Psalmul 33.11)
Suntem confuzi. Viața este un labirint, universul este o enigmă, iar noi căutăm să ne croim drum prin galeriile încâlcite. Suntem la capătul puterilor. Înțelepții și filosofii nu reușesc să ofere răspunsuri satisfăcătoare la întrebările noastre pline de anxietate despre misterul vieții; nimeni nu poate rezolva problema triumfului răului asupra binelui, a piedicilor din calea binelui, a durerii și tristeții, a pierderii și morții.
Ne uităm cu mai multă atenţie și descoperim că în Cristos „sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Coloseni 2.3). El are răspunsuri la întrebările noastre. El are soluții la toate enigmele. Ne găsim odihna în El, Sfetnicul nostru.
Suntem apăsați de nimicnicia și de slăbiciunea noastră absolută. Ne simțim la fel de neajutorați ca o insectă în prezența forțelor gigantice ale universului material. Asistăm neputincioși la mișcările de mase, la lovituri, la conspirații, la combinații enorme, la războaie, la revolte politice și sociale. Cuprinși de oroare și de disperare, ne uităm mai cu băgare de seamă și Îl vedem pe Dumnezeu în cutremure și în furtuni, domnind peste vicisitudinile timpului, potolind furtuna, înviind morții, liniștind patimile sălbatice și teribile ale oamenilor, încet, dar sigur luminând și modelând națiunile; și atunci strigăm: „Dumnezeu tare!”
Suntem singuri, părăsiți și îndurerați. Strigăm ca un copil rămas orfan în miez de noapte și nu găsim pe nimeni care să ne ajute și nimeni care să ne înțeleagă. Atunci Se apropie El, cu înțelegerea desăvârşită a suferinței, a oboselii și a durerii noastre, și cu mângâieri nespuse ne cuprinde în îmbrățișarea dragostei Sale. Ne aplecăm capul și inima pe pieptul Lui, ne cuibărim aproape de El și șoptim: „Părintele veşniciilor, Domn al păcii!” ––Samuel Logan Brengle
El pune frâu războinicei voinţe
Şi schimbă‑n miel un vajnic luptător;
Dă pace‑adâncă tulburei fiinţe
Şi odihneşte‑un trudnic slujitor.
Din Cer coboară unui neam flămând
Belşug de mană, săturat să‑l ştie;
Despică stânca‑ntr‑un pustiu arzând,
Să‑i stingă setea bând o apă vie.
––Poem anonim
Multe glasuri mi‑au oferit un cămin pentru clipele de liniște. Numai Tu mi‑ai promis un adăpost în mijlocul furtunii.
––George Matheson
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
