CUVÂNTUL DOMNULUI – O FÂNTÂNĂ NESECATĂ
„Le‑am dat Cuvântul Tău…” (Ioan 17.14)
„Cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele.” (Ieremia 15.16)
Trebuie să tratăm Biblia nu ca pe un almanah vechi, ci ca pe o carte de actualitate – mereu nouă, proaspătă și adaptată perfect vremurilor noastre. O dulceață nealterată și o savoare mereu proaspătă zac în cuvintele vechi cu care s‑au hrănit la vremea lor strămoșii noștri.
Slăvit să fie Domnul Dumnezeu pentru că ne putem hrăni și noi astăzi din cuvintele Sale! Sau dacă nu, să nu uităm că ar fi cazul să ne hrănim; și nu‑i decât vina noastră dacă nu facem acest lucru!
Fântânile lui Avraam le‑au servit, pentru a le asigura existenţa, lui Isaac, lui Iacov și altor sute de generații după ei. Haideți să ne luăm şi noi gălețile și să scoatem cu bucurie apă din vechile fântâni ale mântuirii (vezi Isaia 12.3, n.red.), săpate în vechime, de strămoșii noștri care s‑au încrezut în Domnul, iar El i‑a izbăvit! Nu trebuie să ne temem că am putea părea superstițioși sau creduli. Promisiunile Domnului sunt valabile pentru toți aceia care se arată dispuși să le creadă. În sine, credința este o garanție pentru victorie. Pentru că ai crezut până acum, vei putea să crezi și de acum înainte.
După ce s‑au împlinit de sute de ori, cuvintele promisiunilor dumnezeieşti au rămas în picioare și așteaptă să fie din nou revendicate.
De multe ori ne‑am aplecat deasupra izvorului din luncă și am sorbit cu nesaț din apa înviorătoare. Izvorul este la fel de bogat și astăzi, continuă să fie gratuit ca în trecut, și putem bea din el cu tot atâta încredere ca atunci când am sorbit din el pentru prima oară.
De cele mai multe ori, semenii noştri nu‑și țin promisiunile; nici n‑ar fi rezonabil din partea noastră să ne așteptăm să facă lucrul acesta.
O, Doamne, oamenii sunt doar nişte vase, dar Tu ești o fântână nesecată! Toate izvoarele mele de prospețime sunt în Tine!
––C.H. Spurgeon
Da, Cartea aceasta redă desluşit
Al Domnului gând şi‑al Său plan strălucit.
Da, Vocea aceasta ne‑ntâmpină iar
C‑un dulce salut care‑mprăştie har.
Amicul acesta din sacrele foi
Oricui împlineşte oricâte nevoi.
Fântâna aceasta ne‑adapă mereu,
Izvorul său veşnic e chiar Dumnezeu.
În Mina aceasta comori mari se‑ascund:
Nici oameni, nici îngeri nu‑i pot da de fund.
Acest mare Medic primeşte pe toţi
Şi vindecă vameşi, şi curve, şi hoţi.
Iar Soarele‑acesta, pe‑aripi de Scriptură,
Dă lumii pe gratis lumină, căldură.
Cu Sabia asta ataci şi te aperi,
Obţii biruinţa cât cremenea scaperi.
Scrisoarea aceasta trimisă‑i de Tatăl
Ce spune de fiul pierdut: „Iartă‑l, iartă‑l!”
Iar Ghidul acesta spre Rai ne conduce
Pe drumul deschis la Calvar, printr‑o cruce.
Cuvântul acesta nimic nu‑l va‑nfrânge
Căci şapte‑s peceţile scrise cu sânge.
Volumul acesta‑i Cuvântul divin;
Iubesc Autorul şi Lui eu mă‑nchin…
––Enc. of Poetical Illustrations (Enciclopedia ilustrațiilor poetice)
Biblia este pătrunsă de un suflu neobișnuit și misterios, ceea ce o face să fie nu numai un mister inexplicabil, ci și o Carte indestructibilă. Şi culmea, ea este dătătoare de viață. Pe oriunde trece acest râu al lui Dumnezeu, apa lui aduce totul la viaţă. Prin Cartea Sfântă, Duhul viu al lui Dumnezeu vorbește duhului sensibil al omului. ––Dr. A. T. Pierson
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
