GRAVITATEA SFATURILOR GREȘITE
„Lauda noastră este mărturia pe care ne‑o dă cugetul nostru că ne‑am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu‑ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 1.12)
„Dă, deci, robului Tău o inimă pricepută, ca …să deosebească binele de rău!” (1 Împărați 3.9)
Sfaturile sunt necesare şi bune; dacă cineva crede că a ajuns până acolo încât să nu mai aibă nevoie de sfaturi este cel puţin un om nesăbuit. Dar pentru ca sfaturile să fie bune, ele trebuie să vină dintr‑o sursă de încredere.
Poate că sunt un predicator al adevărului evanghelic; poate că sunt un lider de tineret; poate că sunt un părinte dator să‑şi iniţieze copilul cu privire la lucrurile lui Dumnezeu; poate că sunt pur și simplu un prieten care își sfătuiește un alt prieten aflat într‑o dificultate de conștiință, într‑o problemă de credință, într‑o situație în care există unele îndoieli cu privire la îndatoriri. Din nefericire, în oricare dintre aceste cazuri este posibil să nu fac altceva decât să‑i îndrum pe cei sfătuiți pe o cale greșită – aceasta dacă nu mă aflu eu însumi într‑un proces limpede, conștient și continuu de instruire din partea lui Dumnezeu.
Sfaturile greșite, provenite de la o persoană incompetentă, chiar și în probleme de știință, literatură sau artă pot avea efecte serioase. Dar ce sunt toate acestea în comparație cu pericolele cauzate de o călăuzire greșită a sufletelor omeneşti în privinţa relației lor cu Dumnezeu. ––G.H. Knight
Ah, dacă ce gândesc eu despre Tine
Ar deforma mesajul Tău măreţ
Și‑ascultătorii nu l‑ar prinde bine
Căci aş fi slab, sau mândru, sau semeţ,
Te rog dă‑mi Tu înţelepciune, Tată,
Să‑Ţi pot pătrunde mai adânc misterul
Şi, fascinat de dragostea‑Ţi curată,
Să‑mi strălucească‑n ochi puternic Cerul.
Prelucrare de C.M. a confesiunilor unui misionar în drum spre câmpul său de misiune
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
