MINELE DE AUR ALE LUI DUMNEZEU
„Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău.” (Iov 22.25)
„O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!” (Psalmul 31.19)
Printre hârtiile unui tânăr care murise pe una dintre cele mai bogate câmpii aurifere din lume s‑au găsit şi versurile de mai jos. Tânărul acesta fusese atras de mirajul aurului și încercase să facă avere săpând după aur. Dar din pricina condițiilor grele de muncă s‑a îmbolnăvit și în cele din urmă a murit.
În timpul bolii Cristos i S‑a revelat ca adevăratul aur.
Crezând cândva că fericirea
Se poate cumpăra cu aur,
Şi vrând să‑mi aflu împlinirea,
Mi‑am pus de gând să‑mi fac tezaur.
Aşa că, într‑o zi, curajul
De‑a merge‑n mină mă pătrunse,
Căci straşnic m‑a atras mirajul
Tărâmului cu perle‑ascunse.
Am coborât în mina rece
Scăldat în razele nădejdii
Că tot ce‑i rău şi greu va trece
Şi voi putea să‑nfrunt primejdii.
Privindu‑i lacom frumuseţea
În rocile strălucitoare,
Nu observam cum tinereţea
Se stinge lin şi vlaga moare.
Cu ochi‑nchişi, zâmbeam la gândul
Că multă vreme n‑o să fie
Şi‑mi va veni şi mie rândul
Să am o mare bogăţie.
Dar aurul ce‑mi fu momeală
S‑a‑ntors cu spatele spre mine,
Căci trupul meu învins de boală
A spus ,,Adio!” vechii mine.
M‑am pomenit, în toiul nopţii,
– O noapte fără dimineaţă –,
Sărac şi slab în faţa morţii.
Simţeam cum sufletul mi‑ngheaţă,
Dar, în cumplitu‑mi întuneric,
Se‑aprinse‑o rază de lumină,
Căci Salvatoru‑atotputernic
Spre mine S‑a grăbit să vină.
M‑a prins cu dragoste de mână,
Scoţându‑mă din fundul gropii.
Apoi, dorind să mai rămână,
Mi‑a spus de El să mă apropii.
Şi mi‑a şoptit că Se‑aplecase
Nu doar din groapă să mă scoată
Ci că voia în dar să‑mi lase
A Cerului comoară toată.
Desigur, Şi‑a ţinut cuvântul:
Mi‑a pus în braţe‑o bogăţie
Ce‑ntrece tot ce dă pământul
Şi ţine până‑n veşnicie.
Un râu sublim de har şi pace
Mi‑a inundat fiinţa‑ntreagă;
De lumea ce‑n iluzii zace,
Acum nimic nu mă mai leagă.
Căci Domnul meu, Divinul Faur,
M‑a scos din beznă la lumină;
Doar El mi‑e preţiosul aur
Aici şi‑n viaţa care vine.
Cei mai mulți dintre noi am alergat după strălucirea înșelătoare a acestei lumi, după zorzoanele faimei sau după vreun alt lucru iluzoriu care să ne hrănească vanitatea înainte de a descoperi aurul moștenirii creștine care întrece orice alt lucru.
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey