RUGĂCIUNEA TAINICĂ
„Eu M‑am rugat pentru tine.” (Luca 22.32)
„Daniel …se ruga.” (Daniel 6.10)
„Elisei …s‑a rugat.” (2 Împărați 4.32‑33)
Cei mai mari oameni din lumea zilelor noastre sunt persoanele care se roagă. Când spun asta, nu mă refer la cei care vorbesc despre rugăciune, sau la cei care îşi afirmă credinţa în rugăciune, sau la cei care pot ține lecții despre rugăciune, ci la acei oameni care își fac timp și se roagă.
Contemporanii noştri nu au timp. Timpul necesar trebuie luat de la alte activități. Aceste alte activități sunt și ele importante – chiar foarte importante – și presante, dar, totuși, mai puțin importante și presante decât rugăciunea.
Însă, există oameni care pun pe primul loc rugăciunea și își ordonează celelalte activități din programul vieții în jurul rugăciunii și în funcţie de ea. Aceștia sunt oamenii care fac cel mai mult pentru Dumnezeu în zilele noastre: în câștigarea de suflete; în rezolvarea de probleme; în trezirea la viață a bisericilor; în furnizarea de oameni și de fonduri pentru lucrarea de misiune; în menținerea puterii și a prospețimii vieții acestor oameni aflați la mari distanțe; în slujirea plină de sacrificii pe câmpul de misiune, unde se dau cele mai grele lupte; în îndulcirea, pentru o vreme, a vieții pe acest pământ.
Și toate acestea reprezintă o slujire tainică. Nu știm exact cine sunt acești oameni, deşi uneori putem încerca să‑i identificăm. De multe ori mă gândesc că poate trecem adesea pe lângă vreo femeie cu înfățișare obişnuită care se strecoară în tăcere din biserică – îmbrăcată într‑o rochie care a fost modificată de două‑trei ori, purtând pe cap o bonetă și ea recondiționată nu doar o singură dată, ale cărei mâini nu au cunoscut protecția mănușilor – și abia dacă îi aruncăm o privire în treacăt. Nu știm și nici nu ne dăm seama că poate ea este aceea care face mult mai mult pentru biserica ei, pentru lumea întreagă și pentru Dumnezeu decât alte o sută de persoane care pretind o mai mare atenție și considerație – și asta pentru că acea creştină se roagă, se roagă cu adevărat, așa cum o inspiră și o călăuzește Duhul lui Dumnezeu.
Dă‑mi voie să formulez gândul acesta în felul următor: ca urmare a rugăciunii celui mai smerit om de pe pământ, Dumnezeu va face ceea ce altfel nu ar face niciodată. ––S.D. Gordon80
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
