RĂNIT PENTRU A FI MAI RODNIC
„Pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.” (Ioan 15.2)
„Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12.11)
Se spune că într‑o zi, pe când domnul Cecil se plimba prin Grădinile Botanice de la Oxford, copleşit de un sentiment de adâncă tristețe, atenția i‑a fost atrasă de un rodiu frumos, a cărui tulpină fusese tăiată aproape complet. Când l‑a întrebat pe grădinar care a fost cauza acestei tăieturi, a primit un răspuns care l‑a ajutat să înțeleagă rănile propriului său spirit suferind.
„Domnule”, a spus grădinarul, „rodiul acesta a fost atât de frumos și puternic, încât nu făcea decât frunze. Așa că am fost obligat să‑l tai în felul acesta, și când tulpina i‑a fost retezată aproape complet, atunci a început să facă o mulțime de fructe.” ––Denton
O, lasă‑mă să sufăr până când
Voi fi şi eu în stare‑a recunoaşte
Că binele doar din dureri se naşte
Precum un lan, din bobi sub nea zăcând.
O, lasă‑mă să sufăr până când
Văd ce odrasle scoate întristarea,
Cu ce urmări se‑alege încercarea:
Triumf al inimii şi flori de rai în gând.
Al suferinţei ceas îndată trece,
Lăsând în urmă rodul agoniei
Şi răsplătirile credincioşiei,
Iar cele rele pot de‑acum să plece.
Blândeţea‑n chin nu vede nici un rău,
Răbdarea‑ndură tainic stăpânirea,
În suflet cresc şi pacea, şi sfinţirea,
Credinţa ce‑a fost prunc e‑acum flăcău.
––Thomas C. Upham
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
