NU ÎNCETA SĂ TE PROVOCI SINGUR!
Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” (2 Corinteni 9.8)
„… să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine.” (2 Timotei 1.6)
De vreme ce Dumnezeu poate să ne umple cu orice har în toate lucrurile, atunci de ce mai există atât de mulţi cretini piperniciţi şi neputincioşi? Cu siguranţă, problema nu poate fi la Izvorul harului, aşa că trebuie căutată în incapacitatea creştinilor de a se alimenta din belşugul de har.
În anul care ne stă în faţă, vă îndemnăm pe toţi să vă provocaţi singuri în legătură cu aceste posibilităţi minunate cuprinse în promisiunile lui Dumnezeu.
Nu înceta să te provoci singur!
În momentul în care te declari mulţumit de tine însuşi şi de lucrarea ta, începi să aluneci înapoi.
Tocmai de aceea, stabileşte‑ţi provocări pentru gândurile tale, pentru acţiunile tale şi pentru tot ceea ce vrei să realizezi.
Dezvoltarea vieţii interioare este cea mai importantă sarcină pe care o are de îndeplinit fiecare dintre noi. Nu aceea de a face bani. Nu aceea de a obţine faimă şi un anume statut social, sau aprobarea vremelnică a celor din jur. Trebuie să ne găsim satisfacţia în ceea ce reprezintă lăuntrul nostru. Trebuie să ne satisfacem foamea sufletească. Împotrivindu‑ne forţelor potrivnice care se străduiesc să ne abată din drum, ne zidim caracterul!
Dorinţa este piatra de căpătâi a oricărei realizări. Dar fără o voinţă puternică şi un scop bine stabilit, dorinţa rămâne literă moartă.
Nu înceta să te provoci singur!
Poţi pune pe fugă toţi pigmeii firii tale pământeşti dacă decizi să faci acest lucru!
Cu fiecare an ce trece,
Mă schimb din ce în ce mai mult;
Nevoile nu pot să sece,
Căci viaţa este un tumult.
Tu, bunul meu Stăpân, întruna
Acelaşi sfânt şi mare eşti;
Cu harul, însă, nu i tot una,
Căci zi de zi Ţi-l îndulceşti.
Condu mi toţi paşii cu blândeţe,
Lărgeşte mi inima cât vrei,
Iar strălucirea Sfintei Feţe
Să scalde n har toţi anii mei.
Prelucrare de C.M. a unui fragment dintr‑un poem compus de F.W. Faber
A fi nemulţumit de tine însuţi cu o nemulţumire divină şi a te ruşina de tine însuţi cu o ruşine nobilă este deopotrivă sămânţa şi prima roadă a oricărei virtuţi.
Charles Kingsley