Adevărata frumusețe a rugăciunii nu este un rezultat anume, ci intimitatea cu Tatăl.
Matei 7:7-11
Ai devenit deziluzionat cu privire la rugăciune? Poate că ați întrebat, căutat și bătut în mod constant, dar Dumnezeu nu v-a răspuns cererii. Dacă aceasta este situația, s-ar putea să vă întrebați de ce atât de mulți creștini vorbesc despre puterea rugăciunii atunci când aceasta pare ineficientă în viața voastră.
Versetele 9-11 din pasajul de astăzi ne ajută să înțelegem imaginea de ansamblu. Isus face o comparație între părinții pământești și Tatăl ceresc. El observă că un tată uman, care este defect și limitat, poate oferi lucruri bune copiilor săi. Așa că este de înțeles că Tatăl ceresc, care este Atotputernic și Atotștiutor, va da ceea ce este de folos copiilor Săi.
Uneori, totuși, suntem ca niște copii spirituali. În înțelegerea noastră limitată, nu realizăm că cererile noastre nu sunt întotdeauna ceea ce Dumnezeu consideră că este mai bine pentru noi. Rugăciunea este puternică atunci când cererile noastre sunt conform voinței Lui, dar nu și atunci când sunt de la sine (1 Ioan 5:14-15).
Ceea ce este uimitor este că Dumnezeu folosește rugăciunile poporului Său pentru a-și îndeplini planurile. El este complet suficient fără noi, dar rugăciunea ne învață smerenie, dependență, supunere și încredere. Intimitatea cu Dumnezeu se construiește atunci când venim la El cu laudele, mulțumirile, mărturisirile și cererile noastre. Profitul rugăciunii nu este că putem primi ceva, ci că suntem capabili să ne raportăm la Cel care ne satisface toate nevoile.
