“Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi.” (1 Petru 5:7)
Niciodată să nu vă fie rușine să mergeți să-I spuneți lui Dumnezeu despre toate necazurile voastre. Oricum El știe totul despre ele. Din nu știu ce motiv, unii creștini nu cred asta. Este cauza pentru multă descurajare în viața creștinului. Cărăm cu noi poveri pe care de fapt nu trebuie să le cărăm. Exităm să mergem la Dumnezeu și să fim sinceri cu El, de parcă Dumnezeu n-ar sti oricum totul. Trăim cu gândul că nimeni nu știe prin ce trecem și că trebuie să trecem singuri prin acele situații. Dar cineva știe – un tovarăs de suferință care simte durerea noastră și Își amintește încă lacrimile, agonia și strigătele Sale. El este acum la dreapta Tatălui Atotputernic, șezând încoronat în slavă, așteptând acea mare zi a încoronării care trebuie să vină. El nu a uitat starea omenirii. Are încă pe mâini piroanele crucii. Nu a uitat lacrimile, agonia și strigătele și știe totul despre voi. Când veniti la El, veniți la cineva care vă cunoaște perfect pe voi, problemele voastre și poverile voastre; dar, mai mult decât atât, El a jurat înaintea Tatălui din cer să poarte acele poveri pentru voi.
O, Doamne, câteodată mă simt așa de singur și că nimănui nu-i pasă. Dar o singură privire la chipul Tău binecuvântat și dispare orice tristețe. Îți mulțumesc pentru că mă porți și că îmi porți poverile. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
