“Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți; Își aduce aminte că suntem țărână.” (Psalmul 103:13-14)
Când Isus i-a anunțat pe ucenici că va muri în curând pe cruce, toți, până la unul, s-au opus acestei idei. Bineînțeles că Petru a fost cel mai puternic glas din opoziție. Nu așa, Doamne, nu așa, a declarat el. Ceilalți ucenici au încuviințat din cap. În pofida tuturor obiecțiilor lor, Isus S-a dus la cruce și a murit; dacă nu ar fi murit, ei nu ar fi putut trăi. Atunci ei nu au înțeles acest adevăr, însă mai târziu, după Cincizecime, l-au înțeles. Când l-au înțeles, au început să trăiască cu adevărat pentru întâia oară. Îndurarea era compătimitoare în singurul mod în care putea fi în acel moment, murind. Așadar, Cristos Isus, Domnul nostru, a murit pe acea cruce pentru că ne-a iubit și ne-a compătimit așa cum își compătimește un Tată copiii. Unul dintre adevărurile de bază care reies de aici este că noi, care am primit îndurare, trebuie să arătăm îndurare; și trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să arătăm îndurare. Această îndurare poate veni doar prin ispășire, dar vestea cea bună este că ispășirea a fost făcută. Îndurarea poate funcționa față de noi datorită ispășirii.
Doamne Isuse, moartea Ta pare o tragedie așa de mare până când ajung de cealaltă parte a crucii. Pot trăi azi pentru Tine pentru că Tu ai murit ieri pentru mine. Lăudat să fie Domnul! Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
