„Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voștri și fiii voștri vor găsi milă la cei ce i-au luat robi și se vor întoarce în ţară. Căci Domnul Dumnezeul vostru este milostiv și îndurător și nu-Și va întoarce Faţa de la voi, dacă vă întoarceţi la El.” (2 Cronici 30:9)
Când meditez la pilda fiului risipitor pe care a spus-o Isus, mă fascinează expresia “când și-a venit în fire.” În acest punct el și-a zis: “Ce caut aici?” Când și-a venit în fire, și-a dat seama în sfârșit unde se află. Cât s-a distrat de minune, nu s-a gândit deloc la tatăl său. Când și-a venit în fire și-a adus aminte de tatăl lui. Atunci și-a întocmit o strategie de întoarcere la el. Aceasta e obișnuită pentru oameni. Ne întocmim strategia de întoarcere la bunăvoința Tatălui nostru ceresc. Avea de gând să spună: “Tată, nu sunt vrednic. Am păcătuit înaintea cerului și înaintea ta.” Încerca să își stabilească propriile condiții de întoarcere. Fiul a aflat curând că tatăl său era chiar acolo unde îl lăsase. Fiul rătăcise departe, trecuse prin multe, pierduse totul și acum venea acasă. Când s-a apropiat de casă, tatăl îl aștepta – a alergat la el, l-a luat în brațe, l-a strâns la piept și i-a dat din nou viață prin îmbrățisarea sa. Tatăl nostru ceresc așteaptă să ne dea din nou viață prin îmbrățisarea Sa.
Scumpul meu Tată ceresc, cuvântul “acasă” înseamnă așa de mult pentru mine. Îmi amintesc zilele în care eram departe de casă. Dar îmi amintesc și când am venit acasă și am fost primit de Tine cu brațele deschise. Lăudat fie numele lui Isus. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
