“Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.” (Psalmul 94:19)
Am petrecut puțin timp cu Domnul în fiecare și am foat copleșit cât de bun a fost Dumnezeu cu mine – cât de perfect și bun și binevoitor a fost. Meditarea la bunăvoința și binecuvântările Sale din viața mea a produs în mine un real spirit de recunoștință. Dacă se uită cineva la mine, poate vede un gentleman puțin chel, care pare un sfânt. Dar frate, nu mă cunoști! Nu-mi cunoști trecutul; nu-mu cunoști natura; și nu-mu cunoști ispitele. Pur și simplu nu mă cunoști. Să nu vă faceți idei false despre niște aripi de înger aflate în spatele meu. Pur și simplu nu sunt un astfel de om. Dacă nu ar fi fost harul lui Dumnezeu, acum m-aș fi prăjit în iad sau aș lâncezi în pușcărie. Dacă bunătatea lui Dumnezeu nu m-ar fi găsit, nu m-ar fi înconjurat și nu m-ar fi iertat, guvernul Statelor Unite m-ar fi aruncat în spatele gratiilor cu mult înainte de asta. Trebuie să mărturisesc că Dumnezeu, bunătatea Sa afectuoasă, mi-a făcut viața rezonabil de decentă, și nu pentru că eu sunt bun, ci pentru că El e bun.
Laud numele Tău minunat, Hristoase! Mă bucur nu de realizările mele, ci de bunătatea Ta care mi-a dat posibilitatea să fac ceva cu viața mea pentru cinstea și slava Ta. Amin și amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
