„Omul va trebui să-și plece privirea semeaţă și îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.” (Isaia 2:11)
Spre deosebire de fiul risipitor, mulți oameni au încercat să se întoarcă și au dat greș. Au încercat și au tot încercat, dar fără niciun rezultat. Calea de plecare de la Tatăl este așa de ușoară și de ademenitoare. Diavolul s-a asigurat de asta. Soarele strălucește, cerul e senin și totul pare în regulă în lume. Calea de întoarcere la Tatăl este cea dificilă. Diavolul s-a asigurat și de asta. Câți fii risipitori au reușit să vină înapoi în casa Tatălui? Câți au renunțat sau nu și-au venit încă în fire? S-au dus la altare, au umblat după evangheliști, dar nu reușesc nicicum să ajungă la destinație. Se zbat în mlaștina deznădejdii și parcă nu reușesc să ajungă pe malul celălalt. Câți nu și-au venit în fire și și-au adus aminte de Tatăl, dar pur și simplu nu pot crede că Tatăl îi va primi înapoi? Aceasta este minciuna lui Satan. Sf. Bernard a spus ceva în sensul că, cu cât e mai neagră fărădelegea, cu cât e mai joasă căderea, cu atât este mai dulce îndurarea lui Dumnezeu care a iertat totul. Oricât ar fi de adâncă și de groaznică, puteți spune oricând: “Mă voi scula și mă voi duce la Tatăl meu.”
Domn drag, mulți au plecat de la casa Tatălui în țara îndepărtată și încă nu au găsit calea de întoarcere acasă. Folosește-mă azi într-un fel sau altul pentru a încuraja un fiu risipitor să-și vină în fire, pentru ca să poată veni acasă la Tatăl. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
