“Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei.” (Romani 8:12)
Mă întreb dacă vom cunoaște vreodată teoria corectă a ispășirii. Se pare că fiecare are propria părere despre ispășire, care elimină pe oricine altcineva de la ea. Mă întreb dacă nu ar trebui să ne pocăim înaintea lui Dumnezeu pentru acest soi de atitudine arogantă. Foarte simplu, am avut o datorie; Isus a venit, a pus jos niște “bani” și a spus: “Uite, am plătit tot.” Așa că pun pe tejghea ceea ce-mi dă Isus și Dumnezeu dă în silă verdictul de nevinovat, iar eu cânt despre asta. Nu, adevărul este că atunci când a fost făcută ispășirea lui Isus, dreptatea era de partea mea, nu împotriva mea. Noi ne mărturisim păcatele, iar El este drept și credicios ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nedreptate. Mă bucur că nu a spus “îndurător” și “plin de har” ca să ne ierte păcatele. Să țineți minte mereu că dreptatea trebuie satisfacută și Dumnezeu nu-Și ridică niciodată mâna zicând: “Uite, strecoară-te aici. Te voi băga sub covor pana trece Ziua Judecății și să sperăm că n-o să te vadă nimeni.” Dumnezeu nu tratatează niciodată pe nimeni așa. Cerul ar fi absol ut gol și iadul înțesat dacă pentru a duce pe cineva în cer și a-l salva de iad ar trebui ca Dumnezeu să încalce dreptatea.
Te laud Doamne pentru credincioșia îndurării și dreptății Tale. Încă n-am priceput totul, dar știu că atunci voi pricepe și sunt gata să aștept. În numele lui Isus. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
