“Prin înțelepciune a întemeiat Domnul pământul, și prin pricepere a întărit El cerurile.” (Proverbe 3:19)
Înțelepciunea lui Dumnezeu este tema preeminentă în Scriptură. De la Grădina Edenului la leagănul din Betleem, înțelepciunea lui Dumnezeu a jucat un rol important. Înțelepciunea a întemeiat pământul, înțelegerea a făcut cerurile și discernământul a întins lumea. Semnificația tuturor acestora este că începem cu credința în Dumnezeu. Nu raționăm ca să credem; raționăm pentru că deja credem. Dacă trebuie să mă conving prin rațiune ca să cred, atunci pot fi convins prin rațiune și să nu mai cred. Credința este un organ al cunoașterii; și ceea ce cred știu că este revelat în mod divin. Când știu ceva prin credință, pot raționa cu privire la lucrul respectiv. Așadar, începem cu credința în Dumnezeu. Nu dăm dovezi că Dumnezeu e înțelept, sufletul înveninat nu ar crede asta, oricât ar fi de convingătoare proza pe care as folosi-o. Și inima închinătoare știe deja că Dumnezeu e înțelept și nu are nevoie să i se dovedească asta. Pruncul din ieslea din Betleem a fost epitoma absolută a înțelepciunii, înțelegerii și discernământului lui Dumnezeu. Cred asta; de aceea o accept.
Tată, Îți mulțumim pentru Tine. Îți mulțumim pentru caracterul Tău. Îți mulțumim pentru ființa Ta. Un Dumnezeu, o Mărire – niciun Dumnezeu afară de Tine. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
