Un gând despre alegerea lui Dumnezeu – un subiect în mare vogă astăzi între „evanghelici”.
Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. (1Cor.1:27)
Un principiu al echilibrului și al suveranității lui Dumnezeu care se referea și la contrastul dintre dimensiunea bisericii creștine între neamuri pe de-o parte și impactul transformator pe care biserica îl va avea în veacurile ce au urmat. Voia permisivă a lui Dumnezeu permite existența elementelor chiar dramatice pentru a sublinia contrastul dintre contextul uneori nefavorabil și intervenția Lui punctuală în istorie.
Da, Evanghelia a intrat în coliziune cu valorile interne străine din biserică și cu societatea în sine. Personal am luat atitudine recent împotriva unor valori total nebiblice care se încearcă a fi introduse sub steag fals în bisericile din Austria.
Asta nu înseamnă însă că dacă ești limitat, modest, slab, sărac sau dezavantajat să încerci să denigrezi, să faci de rușine, să insulți, să scoți public în evidență „erori” și „greșeli” din partea liderilor de opinie care sunt în tabăra lui Cristos sau chiar a „înțelepților” în chestiuni care nu reprezintă esența dogmaticii creștine (folosind ca și pretext textul din Gal 2:11 fara insa a vedea esenta profunda a acestuia).
Evident nu este apologie, este obrăzncie și o deformare a eticii pe care o poți manifesta foarte sonor indiferent că ești „un tânăr modest” într-un sat din România, la Viena sau oriunde în lume.
O calitate a oamenilor lui Dumnezeu care va face mereu de rușine înțelepciunea lumii este aceea de a încărca cu noblețe și onoare oamenii care slujesc clauzei lui Cristos, da uneori chiar și când aceștia șchioapătă. Și asta o poți face indiferent dacă ești slab, sărac sau limitat oriunde ai fi în lumea asta.
Aceasta era și una dintre valorile reformei care sublinia importanța harului. Apologia reformată autentică accentuază valoarea harului prin practică, dar așa cum constata și Pavel există și vase de cinste dar și vase de ocară. Dacă „apologia reformată” este orientată spre critica nominală atunci să ști că este o operațiune sub steag fals.
Să revenim de la obsesia câmpurilor cu lalele la adevăratele 5 valori ale reformei: Sola Gratia, Sola Fide, Sola Scriptura, Solus Christus, Soli Deo Gloria!
Flaviu Leontiuc
