Cam destul de des în ultima vreme, se întâmplă ca la finalul unei predici, a unui podcast sau a unei simple meditații, „exegeții” să iasă pe rampă cu analize.
Contra-analize. Teze și anti-teze. Evident nu să adauge ceva, nu să scoată în evidență vreo idee auzită. Adică să toarne un strop în pahar. Ci dimpotrivă. „Aici ați zis așa, aici trebuia așa, acolo mai trebuia pus, mai trebuia luat”. (Vorba unui cărăuș de pe la noi, Bălășoiu: „mai pun eu, mai las eu…”). Adică, pseudoexegeții scot în evidență numai partea goală.
Da, da, noi românii trăim plenar filosofia găurilor din cașcaval. Interesant este că nu mai vedem și maldărul de brânză.
V-ați întrebat vreodată de ce e o parte goală a paharului? Pentru că aceea e în… noi! Și atunci fiind goi vedem doar părțile goale! Conflictul există doar dacă îl auzi. Golurile există numai dacă vrei să le vezi!
Așadar, când mai priviți la partea goală a paharului cuiva, să nu uitați: ce e plin e pus de el. Golul e pus de… tine! Și cu goluri nimeni n-a umplut nimic, niciodată!
Hai să ne străduim mai mult să vedem partea plină! Apoi, dacă e loc, să încercăm să punem ceva. Dar pentru asta trebuie să avem ce…
Sursă foto și text Nicolae.Geantă
