“Mă desfăt în orânduirile Tale și nu uit cuvântul Tău.” (Psalmul 119:16)
Cu mult timp în urmă, în Franța, a trăit Blaise Pascal – unul dintre marii matematicieni ai vremii sale. În adolescență el a scris cărți avansate despre matematică ce i-ar ului pe cei mai învățați matematicieni. A fost de asemenea un mare filozof și gânditor. În ziua de 23 noiembrie 1654, între orele 22:30 – 00:30, L-a întâlnit pe Dumnezeu și a notat pe o foaie de hârtie ce a trăit. Și-a cusut cu grijă acest document în veston și întotdeauna îl transfera când își schimba hainele. A purtat cu sine acea hârtie până în clipa morții, pentru a-i aminti într-un fel de acea trăire. În noaptea în care Pascal a avut o viziune religioasă intensă și a consemnat imediat trăirea într-un bilețel adresat sie însuși, a scris așa: “Foc. Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, nu al filozofilor și al cărturarilor…” și a încheiat bilețelul citind Psalmul 119:16: “Nu uit Cuvântul Tău.” Amin. Aceasta a fost exprimarea exactă a unui om care a trăit două ore copleșitoare și minunate în prezența Dumnezeului său. Dumnezeu a privit dincolo de măreția și realizările lui Pascal și a intrat în viața lui așa încât preț de doua ceasuri încheiate acesta n-a putut caracteriza ce se petrecea în el decât ca “foc”.
Dumnezeule, aprinde-mi inima cu foc de sus. Înflăcărează-mă cu un foc de nestins care să mă conducă mereu pe drumul meu. În numele lui Isus mă rog. Amin.
A. W. Tozer – Umblarea mea zilnică