Numai Dumnezeu poate umple definitiv golul inimii umane.
Isaia 55:1-3
Imaginați-vă că sunteți flămând, având doar câțiva bani în buzunar. Este suficient să cumpărați doar niște de pâine neagră tare și o ciorbă cu apă. Acestea vă vor feri de înfometare, dar sunt departe de a fi satisfăcătoare. Acum, imaginați-vă că intrați într-o sală frumoasă unde a fost aranjat un banchet – mese pline cu carne gustoasă, legume proaspete, pâine caldă și deserturi delicate de toate felurile. Dar în loc de o listă de prețuri, există un semn care spune: „Gratis.ˮ Ce ați alege?
Aceasta este problema din centrul pasajului de astăzi. „De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură?ˮ Întreabă Tatăl nostru, atunci când Abundența Lui este gratuită pentru noi (versetul 2). Dar tocmai acest lucru se întâmplă atunci când respingem o relație cu Dumnezeu și urmărim lucrurile trecătoare care nu ne pot sătura niciodată.
În scrierile sale, Blaise Pascal discută despre această dorință copleșitoare și concluzionează că „abisul infinitˮ din noi „poate fi umplut numai de un obiect infinit și neschimbător- adică numai de Dumnezeu Însuși“. Din fericire, adevărata mulțumire care provine din unirea cu Dumnezeu ne aparține și o putem dobândi. Tot ce trebuie să facem este să spunem da.
