PAUZE ÎN SIMFONIA DIVINĂ
„În ziua a şaptea Dumnezeu Şi‑a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S‑a odihnit.” (Geneza 2.2)
Dacă privim viața noastră în întregul ei ca pe o melodie, putem observa că muzica este întreruptă pe alocuri de anumite „pauze”, care ne fac să credem, în ignoranța noastră, că melodia a ajuns la final. Dumnezeu trimite uneori o perioadă de odihnă forțată, de boală, de planuri eșuate, de eforturi zădărnicite și produce o pauză bruscă în imnul coral al vieții noastre. Ne plângem că vocea noastră trebuie să rămână tăcută și că partea noastră din partitură lipsește din muzica ce se înalță în permanență la urechea Creatorului. Cum citește muzicianul „oprirea”? Ține măsura fără să greșească și prinde următoarea notă perfect și fără șovăială, de parcă nu ar fi fost nici o pauză acolo.
Când Dumnezeu compune muzica vieții fiecăruia dintre noi, El are un plan. Sarcina noastră este să învățăm linia melodică și să nu ne speriem de „opriri”. Acestea nu trebuie ignorate, nu trebuie omise; rolul lor nu este să distrugă melodia, și nici să schimbe tema. Dacă ne vom ridica privirea spre Dumnezeu, vom observa că El ține măsura pentru noi. Dacă ne vom păstra privirea ațintită spre El, vom reuși să atingem următoarea notă clar și perfect. Dacă vom fi tentaţi să spunem cu tristețe: „Nu este muzică în «pauze»”, să nu uităm că „pauzele fac muzica.” ––John Ruskin
Pe‑un portativ ceresc este‑o cântare
De Domnul scrisă pentru fiecare;
Iar melodia ei suavă‑ntrece
Şi ciripit voios, şi zumzet rece.
Căci orice‑acord – majore sau minore –
Ne poartă‑n zbor spre piscuri cu‑aurore,
Trăgând în piept parfum de slăvi divine,
Căci Dumnezeu, chiar El măsura ţine…
„Opriri” și „pauze” vin câteodată,
Şi melodia ritmică‑i curmată;
Când nu pricepem rostu‑acelor ceasuri,
Ne vine greu s‑admitem mici popasuri;
Dar Dirijorul sfânt ne face‑n stare
Să stăm cuminţi la o „temporizare”,
Căci mâna care strâns bagheta ţine
Va face să sfârșească totul bine…
Pot apărea‑n cântarea vieţii noastre
Minore‑acorduri ce ne par sihastre
Şi nu‑nţelegem toată simfonia,
Dar cu răbdare prindem armonia
Şi imnuri noi ne umplu pieptul, gura
Ştiind că ţine Dumnezeu măsura…
Când, la final, cortina se ridică,
Un cor ceresc tăcerea o despică
Spre‑a saluta orchestra mântuirii,
Pe cei spălaţi prin sângele jertfirii;
Mici „alteraţii”, simple „accidente”
Dispar, deşi au fost intermitente,
Căci se‑mplineşte tot ce‑a spus Scriptura:
Va ţine Dumnezeu pe veci măsura…
When God Beats Time (Când Dumnezeu ţine măsura) compus de F.M. Lehman
(Toate drepturile aparțin Editurii Nazarene Publishing House, USA. Folosit cu permisiune)
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
