MÂNTUIRE ȘI BUCURIE
„Tu‑mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului.” (Psalmul 4.7)
„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia.” (Galateni 5.22)
Bucuria trebuie să fie până la capăt o caracteristică a religiei. Acea caricatură odioasă a creștinismului care îi oferă lumii imaginea unui om pe buzele căruia se află toate doctrinele Evangheliei, dar are fruntea încruntată, ochii plini de neliniște și înfățișarea acră, ei bine, o asemenea caricatură a creat un uriaş prejudiciu bătrânei noastre credinţe și a făcut mult rău celor care nu au ajuns niciodată să‑i cunoască valoarea. Acum, ca și în zilele lui Solomon, „căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări pașnice” (Proverbele lui Solomon 3.17, n.red.). Acum, ca și în vremea lui David, credinţa în Dumnezeu pune „mai multă bucurie în inima mea decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului” (Psalmul 4.7, n.red.). Acum, ca și în timpul lui Pavel, ea ne „umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa” (Romani 15.13, n.red.).
Bucuria nu este un apendice detașabil al evlaviei autentice, ci face parte din ea. Este o parte esențială: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8.10, n.red.). Unii consideră că bucuria reprezintă pentru creştinism ceea ce constituie un ten frumos pentru înfățișarea unui om: este un plus mare la frumusețea lui, dacă este prezent; dar, dacă bucuria lipsește, nici una din trăsăturile omului nu o poate înlocui.
În Sfintele Scripturi, de la început până la sfârșit, vedem că bucuria este o caracteristică pe care nu o putem îndepărta fără a răni și fără a desfigura. Împărăția lui Dumnezeu nu este doar „neprihănire”, ci „neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14.17, n.red.). ––William Arthur81
Sub razele prezenţei Lui,
Sunt plin de bucurie;
În întuneric plâng destui,
De cer nevrând să ştie.
Eu simt că trebuie să cânt,
Căci Domnul e cu mine;
Să stea cu ochii în pământ
Cei iubitori de sine.
Parola mea e „în Cristos”,
Izvor de har şi pace;
Mergând spre Cer tot mai voios,
Îi cânt şi fac ce‑I place.
Prelucrare de C.M. a unui fragment dintr‑un poem aparţinând lui E.S.M.82
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
