PREȚUL LUCRURILOR VALOROASE
„Pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Cristos.” (1 Petru 1.7)
Uneori apar pe piață mărfuri rare și extraordinar de frumoase, la prețuri exorbitante. Oamenii neștiutori se întreabă de ce au mărfurile respective un preț atât de ridicat. Motivul cât se poate de simplu este că procurarea lor costă extraordinar de mult.
Iată câteva exemple elocvente. Un articol de lux care costă 75 de lire a fost procurat de un vânător aventuros care și‑a riscat viața pentru a ucide o capră de munte din a cărei blană strălucitoare a fost confecţionat materialul respectiv. Perla care strălucește în diadema unei mirese este prețioasă pentru că a fost adusă din adâncuri cu riscul vieții unui pescuitor de perle care a fost ridicat în barcă mai mult mort decât viu, cu sângele țâșnindu‑i pe nas. Blănița de hermină aruncată neglijent peste umerii unei frumuseți trufașe a fost obținută în urma unor bătălii teribile cu ghețurile și vijeliile polare.
Prin urmare, lucrurile cele mai bune sunt apreciate ca fiind cele mai scumpe.
Tot astfel, ceea ce este mai bun în persoana unui creștin a fost obținut cu prețul cel mai mare. Răbdarea este o virtute extraordinară, dar rareori poate fi văzută la cei care s‑au născut cu lingurița de argint în gură și care nu cunosc decât partea însorită a vieții.
Oh, da! Răbdarea este rodul unor nopți lungi şi întunecoase petrecute în mijlocul furtunii și al unor zile atât de grele încât amiaza lor seamănă cu un miez de noapte. Căci „încercarea credinței voastre lucrează răbdare” (Iacov 1.3, n.red.). Curăția sufletului este asemenea purității aurului – cele mai aprige focuri scot la iveală din creuzet metalul cel mai prețios și mai rafinat. ––Theodore Cuyler
Când sunt zdrobite lucruri bune,
Îşi pierd pe loc orice valoare;
Doar vreun bătrân stă să le‑adune,
Sau meşteri spre restaurare;93
Dar inima cea mai lovită
Şi sfărâmată pe pământ,
Devine‑o perlă strălucită
Şi‑apreciată‑n Cerul sfânt.
––W.R. Alger
Credincioşii care sunt loviți și zdrobiți în avuțiile lor, în voința lor, în reputația lor, în afecțiunile lor și adesea în sănătatea lor, creştinii care sunt disprețuiți și par complet părăsiți și neajutorați – tocmai aceştia sunt persoanele pe care Duhul Sfânt le ia sub autoritatea Lui şi le folosește spre slava lui Dumnezeu. „Ologii iau parte la pradă”, ne spune profetul (Isaia 33.23, n.red.). Dumnezeu are nevoie de duhuri şi inimi zdrobite (cf. Isaia 57.15, n.red.). 94
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
