AȘTEPTARE ACTIVĂ
„Domnul este bun cu cine Îl așteaptă.” (Plângerile lui Ieremia 3.25, KJV)
„Cum nici n‑a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu în afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei care Îl așteaptă.” (Isaia 64.4, KJV)
Probabil că cea mai importantă lecție pe care o putem învăța din viața personajelor biblice ar putea fi rezumată într‑un singur cuvânt – AȘTEAPTĂ! Fiecare om trebuie să învețe să se înarmeze cu răbdare. Trebuie să aștepte timpul potrivit.
Parcă trăim pe un câmp de luptă. Împrejurul nostru se aude o zarvă infernală, și observăm pretutindeni un necurmat du‑te vino. Pe străzile unui orașaglomerat este foarte greu să mergi încet. Simți cum mulțimea te zorește și te mână înainte. Citind presa care reflectă viața din societatea noastră, cu greu ne putem păstra calmul. Sub presiunea vântului și a valurilor, toate confesiunile religioase par să fie împinse în larg de presiunea maselor, de curentul popular, astfel încât ancorele menite să ţină credincioşii legaţi de ţărmul adevărului nu mai reuşesc să facă față.
În timp ce vocile prezentului spun „Vino!”, glasurile trecutului strigă: „Mai așteaptă!” Într‑un ritm calm şi solemn, forţa fluxului urcă și luptă împotriva curentului și împinge înapoi apele grăbite. Într‑un ritm la fel de calm şi solemn – și tot atât de sigură pe sine – o minte sclipitoare luptă împotriva moravurilor încetăţenite și le împinge înapoi torentul grăbit.
Așadar, fiecare om trebuie să învețe să se înarmeze cu multă răbdare – trebuie să aștepte timpul potrivit. Nu într‑o lenevie indiferentă, nu în distracții nefolositoare, nu într‑o tristețe şi o nemulţumire care nu se mai termină, ci în săvârşirea într‑un ritm constant şi echilibrat a unor activități pregătitoare, întotdeauna vigilent și gata să‑și îndeplinească lucrarea, pentru ca atunci când se ivește ocazia, să se poată ridica la înălțimea ei. Iar dacă ocazia nu se ivește niciodată, ce îi pasă lumii că eu sau tu, sau oricare alt om, am făcut cutare faptă sau am scris cutare carte – atâta vreme cât fapta sau cartea au fost bine făcute. ––H.W. Longfellow115
Un vechi cântec religios din folclorul afro‑american spune:
Pune‑mi, Doamne, beţe‑n roate
Şi‑mi încetinează pasul,
Căci când m‑a‑ntrecut vreun frate,
Nu‑l văd, nu‑i aud nici glasul.
Sunt atâtea lucruri bune
Care‑mi scapă zilnic mie;
Poate că abia aş spune
Despre‑o sută dintr‑o mie.
Şi atunci nu sunt în stare
Să constat că nu‑i o farsă,
Ci o binecuvântare
Peste mine se revarsă
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
