FIECARE CREȘTIN ESTE UN CÂȘTIGĂTOR DE SUFLETE
„Şi pe drum propovăduiţi şi ziceţi: «Împărăţia cerurilor este aproape!»” (Matei 10.7)
„Și duceţi‑vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea.” (Matei 28.7)
Când Stăpânul a lansat Marea Trimitere („și pe drum propovăduiți”), a vrut să spună: și pe drum străluciți; și pe drum mărturisiți despre Mine; și pe drum vindecați trupurile și sufletele bolnave; și pe drum aduceți roade și trăiți Evanghelia care vi s‑a încredințat!
Predicile reflectate în vieți sfinte și eroice au cutremurat lumea și ni s‑au transmis cu putere de‑a lungul secolelor. Lumea noastră păcătoasă și cufundată în lacrimi are nevoie şi azi de același mod de predicare. Singura posibilitate de a reproduce într‑o măsură semnificativă gloria acelei ere apostolice este aceeași manifestare a vieţii lui Isus Cristos în trăirea noastră.
Cea mai bună predică pe care o poate oferi viața ta și a mea este aceasta: „Cristos trăiește în mine.” (Cf. Galateni 2.20).
Porunca Domnului pentru voi, cei care stați pe scaune, este la fel de directă ca cea adresată mie, aici, la amvon: „Duceți‑vă și propovăduiți Evanghelia!” Porunca aceasta este dată fiecărui copil al harului transformator odată cu darul acestui har. Din momentul în care Domnul nostru, prin Duhul Său, ne face creștini, El ne cere să devenim și câștigători de suflete. „Şi cine aude, să zică: «Vino!»” (Cf. Apocalipsa 22.17, n. red.). ––Theodore Cuyler
Mărturisesc că nu‑mi dau seama cum ar putea creștinismul să biruiască vreodată fără ca marea majoritate a membrilor bisericilor noastre să devină slujitori. Se poate ca cineva să fie un creștin autentic şi totuşi să nu facă nimic pentru ca și alții să devină creștini? Cine ar vrea, dacă ar putea, să se târască spre Cer pe o cale pe care să nu încapă mai mult decât o singură persoană? ––Hitchcock
Câmpii deja arate ne‑nconjoară,
Stăpânul are treabă pentru toţi.
De‑ţi este munca‑n depărtări povară,
Lucrează lângă casă: asta poţi!
În preajma noastră‑s inimi întristate
Ce simt nevoia după Duhul Sfânt;
Sămânţa bună ar primi‑o toate,
Deja e pregătit acest pământ.
Deci, vom intra‑n grădinile arate
Împrăştiind sămânţa‑n lung şi‑n lat?
Sau vom tot sta cu braţe‑ncrucişate,
Să treacă timpul bun de semănat?
Luaţi cu‑asalt, creştini, grădini şi arii!
Priviţi ce iute anii vi se scurg!
Răsplata‑n Cer aşteaptă toţi plugarii
Care trudesc din zori până‑n amurg;
––A.T. Allis
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
