“Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie.” (Daniel 4:37)
Dreptatea nu este ceva ce are Dumnezeu, ci este ceva ce este Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste; și, exact așa cum Dumnezeu dragoste, dreptatea e ceva ce este Dumnezeu. Uneori auziți spunându-se că dreptatea i-a cerut lui Dumnezeu să facă una ori alta. Nu mă îndoiesc că și eu folosesc câteodată expresii necorespunzătoare din punct de vedere semantic, deoarece limbajul omenesc e greoi. Când vorbești despre Dumnezeu, limbajul ezită în efortul de a-L descrie. Dumnezeu e mult mai mare decât limbajul nostru; numai inima poate exprima cu adevărat adorația față de Dumnezeu. Profeții Vechiului Testament și apostolii Noului Testament au făcut presiuni asupra limbajului în efortul de a spune ce aveau de spus. Uneori este imposibil să descrii ce este Dumnezeu în limbajul omenesc. Dar încercăm. Câteodată, încercând să-L explicăm pe Dumnezeu, folosind cuvinte nepotrivite. Câteodată punem accent greșit pe un cuvânt. Numai Duhul Sfânt poate face ordine în această harababură pentru noi. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru credincioșia Sa. Țineți minte, dreptatea nu este ceva din afara lui Dumnezeu, căruia ar trebui să Se conformeze. Dreptatea nu-I cere lui Dumnezeu să facă nimic.
Dumnezeule și Tată drag, eu îmi găsesc refugiul în dreptatea Ta. Cu toate că cuvintele nu mă ajută să-mi exprim recunoștința. Duhul Sfânt m-a făcut in stare să mă închin ție într-un mod vrednic. În numele lui Isus, amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
