“Să știi dar în ziua acesta și pune-ți în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, jos în cer și jos pe pământ, și că nu este alt Dumnezeu afară de El.” (Deuteronomul 4:39)
Nimic din afara lui Dumnezeu nu-L poate face pe Dumnezeu să facă ceva, nici nu-L poate constrânge să facă vreo faptă de orice fel contrară voii Sale. Mi-aș dori să ținem minte acest lucru. Aceasta era doctrina obișnuită a puritanilor dintr-o altă generație. Era învățătura obișnuită a prezbiterienilor, metodiștilor și a tuturor celorlalți. Dar s-a pierdut în toată forfota, iar Dumnezeu a fost transformat într-un mic Dumnezeu nevrednic să I te închini. Este important de înțeles că toate motivele lui Dumnezeu pentru a face ceva vin din interiorul Său. Nu vin din afara Sa și nu există vreun grup de presiune care să-L poată forța să facă ceva. Dumnezeu este absolut complet în Sine Însuși și lucrează într-o unitate armonioasă, mai ales în relația Sa cu omenirea. Acesta e un lucru greu de priceput pentru noi, fiindcă tot ce facem este din cauză că cineva ne presează să o facem. O presiune exterioară ne constrânge să facem uneori lucruri pe care nu le-am face singuri. Acest lucru nu poate fi transferat în sfera lui Dumnezeu. El nu este ca noi și nu este sensibil la presiunea exterioară. Când vin la El, știu că vin la El și dragostea Sa pentru mine este o dragoste veritabilă pe care mă pot bizui.
Doamne, de multe ori simt presiunea lumii exterioare care caută să mă facă asemenea chipului ei. Ce mult mă bucur că pe Tine nimic nu te presează ca să faci ceva. Tot ce faci decurge dintr-o inimă de dragoste infinită. Slavă lui Dumnezeu. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer