“Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.” (Isaia 53:1-3)
Dumnezeu a pus în pieptul omenesc ceva care este capabil să înțeleagă și să aprecieze frumusețea. El a pus în noi dragostea pentru forme armonioase, dragostea și aprecierea culorii și a sunetelor frumoase. A mai pus în noi și dragostea pentru formele morale ale cântecului și culorii. Toate lucrurile frumoase pentru ochi și pentru ureche sunt doar replicile exterioare ale acelei frumuseți interioare care este frumusețea morală. Despre Isus Hristos, Domnul nostru, s-a spus că nu era nici o frumusețe în El așa încât să-L dorim și că nu a fost decât un om între oameni. Artiștii L-au pictat ca un bărbat foarte drăguț, un bărbat cu o față delicată și feminină, cu ochi frumoși și limpezi, un chip încântător și plete ondulate ce I se revărsau pe umeri. Când liderii religioși au căutat să-L răstignească, au fost nevoiți să se înțeleagă cu Iuda Iscarioteanul ca să-L trădeze. Dacă frumusețea Lui fizică era așa de mare ca în picturi, de ce a fost nevoie să fie trădat cu un sărut?Frumusețea lui Isus care a fermecat veacurile este frumusețea Sa morală.
Binecuvântate Doamne Isuse, frumusețea Ta este prea înaltă pentru va mintea mea omenească să o înțeleagă. Adânc în inima mea răscumpărată, am descoperit meritele frumuseții Tale, care m-au copleșit până la adorație. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
