„Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșat, care nu caută la faţa oamenilor și nu primește daruri.” (Deuteronomul 10:17)
Un considerent important când ne gândim la Dumnezeu este că El nu devine niciodată frustrat. Oamenii da, și din motive întemeiate. Noi nu suntem infiniți. Însă Dumnezeu nu are niciun motiv întemeiat să devină vreodată frustrat de ceva sau de cineva. Dumnezeu nu devine frustrat, fiindcă El este infinit. Infinitatea lui Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu rămâne Dumnezeu și nu Se schimbă niciodată. Tot ce este Dumnezeu rămâne în armonie completă. Toate acestea, El le acordă Fiului Său veșnic. Mulți vorbesc despre bunătatea lui Dumnezeu și apoi devin sentimentali, zicând că Dumnezeu este prea bun ca să pedepsească pe cineva. Prin urmare, au scos iadul din peisaj. Omul care o concepție adecvată despre Dumnezeu nu va crede doar în dragostea lui Dumnezeu, ci va crede și în sfințenia lui Dumnezeu. Când Îl vezi pe Dumnezeul veșnic în sfânta Sa unitate perfectă, aducând judecata, știi că omul care alege răul nu trebuie să locuiască niciodată în prezența acestui Dumnezeu sfânt.
Dumnezeule veșnic și Tată al Domnului nostru Isus Cristos, lauda Ta tâsnește în inima mea. A-mi cunoaște propria netrebnicie înseamnă a-Ți aprecia cu adevarat harul. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer