„Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, Trece cu măreţie pe nori. Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost Și sub braţele Lui cele veșnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaș dinaintea ta Și a zis: “Nimicește-l.” (Deuteronomul 33:26-27)
Nu poți avea comuniune acolo unde nu există neasemănare deplină. Comuniunea este posibilă doar acolo unde există asemănare absolută. Te poți duce la orice creatură care are o natură diferită de a ta și nu poți avea comuniune. Îți mângâi câinele pe creștet, dar nu poți avea comuniune cu el. Câinele nu poate avea comuniune cu tine pentru că există o deosebire prea mare de natură. Din același motiv, Dumnezeu nu poate avea comuniune cu păcătosul, deoarece există o deosebire brutală, o diferență care face comuniunea imposibilă. Omul nou din tine este omul regenerat. Ai pornit pe calea către asemănarea lui Dumnezeu și există destulă asemănare acolo, chiar și în proaspătul convertit, încât Dumnezeu poate avea comuniune fără incongruență. El găsește o parte din chipul Său în omul regenerat. Dumnezeu, fiind Dumnezeu care este, nu poate avea niciodată comuniune cu nimic înafară de asemănarea Sa. Acolo unde nu există nicio asemănare, nu poate exista nicio părtășie între Dumnezeu și acel lucru neasemănător. Când lucrul acela este restabilit într-o persoană, Dumnezeu începe comuniunea, și, desigur, El poate avea o comuniune mai profundă în funcție de plinătatea si deplinătatea acelei compatibilități.
Doamne Isuse, ce călduroasă e umblarea mea de azi, în părtășie cu Tine pe tot drumul. Te laud pentru această părtășie care mi-a transformat viața într-așa o bucurie. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
