„Domnul împărăţește îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat și încins cu putere, de aceea lumea este tare și nu se clatină. Scaunul Tău de domnie este așezat din vremuri străvechi; Tu ești din veșnicie!” (Psalmul 93:1-2)
Dacă am avea doar rațiunea, fără Scriptură, ca să susțină învățături precum omniprezența lui Dumnezeu, învățătura ar fi dubioasă. Dacă am fi avut Scriptura, fără rațiune, tot am crede-o. Însă avem și Scriptura și rațiunea. Avem Scriptura ca să o declarării și avem rațiunea ca să strigăm: “E adevărat, știu că e adevărat!” Putem fi siguri că Dumnezeu e omniprezent – că este pretutindeni. Dacă ar exista vreun loc în care Dumnezeu să nu fie, atunci locul acela ar marca hotarele, limitele lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar avea limite, nu ar putea fi Dumnezeu infinit care este. Unii teologi numesc infinitatea lui Dumnezeu imensitatea Sa; dar imensitate nu este un cuvânt destul de mare. “Imensitate” înseamnă doar că lucrul despre care vorbești este enorm, colosal de mare. “Infinitate” înseamnă nu doar că este enorm și colosal de mare, ci că nu există limite. Dacă Dumnezeu ar fi enorm, colosal de mare, am putea spune că este imens; dar, din moment ce este infinit, nu putem spune decât că Dumnezeu nu are nicio mărime. Nu-l poți măsura în nicio direcție.
Te iubesc, Doamne, deși nu pot sonda pe de-a-ntregul lungimea și lățimea naturii și caracterul Tău. Prin credință, recunosc prezența Ta în viața mea. Nu o pot explica, dar cu siguranță o pot accepta, în numele Domnului Isus Cristos. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
