„Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat.” (Romani 1:21)
Domnul nostru Isus Hristos, care este Dumnezeu întrupat, este în caracter tot ce este Dumnezeu. Pavel îl descrie pe păcătosul înstrăinat ca umblând în vanitatea minții sale și având înțelegerea întunecată. Îl descrie asta pe Isus? Îl descrie asta pe slăvitul Fiu al lui Dumnezeu? Ingnoranța minții, orbirea inimii, incapabilă să simtă, dedată lascivității, umblării în necurăție și lăcomie Îl descriu pe Isus? Descrie exact opusul lui Isus. Arată că păcătosul este așa se deosebit de Dumnezeu încât distanța este o distanță de caracter, nu se spațiu. Dumnezeu nu este la 100.000 de ani lumină de păcătos. Nu e nici măcar la 1 centimetru distanță de păcătos. Și totuși El este departe de păcătos, deși destul de aproape pentru a-l smulge din flăcările iadului. Trebuie să fie îngrozitor pentru Dumnezeu să fie așa de aproape și totuși să fie complet ignorat de omul creat cândva după chipul Său. Lucrarea lui Hristos de pe cruce a fost să distrugă această deosebire și să aducă în inima omului acea magnifică prezență a lui Dumnezeu.
Tată ceresc, azi accept crucea și tot ve a realizat Isus acolo pentru mine. Pe acea cruce, El a stat între Tine și mine și ne-a adus laolaltă într-o unitate divină care era imposibilă omenește. Laud nespus numele lui Isus! Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
