“Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam. Înainte ca să se fi născut munții și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din vesnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!” (Psalmul 90:1-2)
Tragicul și înspăimântătorul declin al stării spirituale a bisericilor a apărut ca rezultat al faptului s-a uitat ce fel de Dumnezeu este Dumnezeu. Acest lucru se vede în cântecele noastre. Marii părinții ai bisericii cântau: “Dumnezeule, ajutorul nostru în veacurile trecute, nădejdea noastră pentru anii ce vor veni”. Ce magnific este acest imn vechi și ce ne spune despre Dumnezeu! Dacă vrem să ne închinăm lui Dumnezeu, trebuie să fim vrednici de a ne închina Lui și să-I aducem o închinare vrednică de El. Spre deosebire de acest imn, am auzit nu demult un cântec pus pe melodia “E o noapte caldă azi în vechiul oraș”. Cuvintele sunau cam așa: “Unu, doi, trei, diavolul e pe urmele mele. Patru, cinci, șase, el aruncă mereu cu ceva după mine. Șapte, opt, nouă, nu mă nimerește niciodată. Aleluia, amin”. A compara acel cântecel cu “Dumnezeule, ajutorul nostru în veacurile trecute” înseamnă a-L înțelege complet greșit pe Dumnezeul căruia ne închinăm. Dați-mi o Biblie și o carte de imnuri și lăsați-mă să mă închin în mod vrednic lui Dumnezeu, așa cum o merită. Dați-mi un imn care Îl reflectă pe Dumnezeul Scripturilor, care este vrednic de închinare. Dacă nu ajungem să cunoaștem cum este Dumnezeu nu ne vom închina niciodată Lui într-un mod care să-I facă plăcere.
Scumpul meu Domn și Mântuitor, Isus Hristos, iartă frivolitatea care trece drept închinare în ziua de azi. Purifică-mi inima de cea mai mică fărâmă de frivolitate, ca să pot veni cu vrednicie la Tine și să mă închin cum Îți place. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
