Prima zi pe un drum lung de evenimente juridice care îi vor afecta direct și vor avea consecințe marcate pentru viața lor. Este ziua în care sistemul juridic local, prin Walsrode Court, se alătură oficial lui Jugendamt, justificând și legalizând infracțiunile și abuzul lor. Prezumția de nevinovăție este un concept străin inimilor lor lăcomi și împietrite, iar în consecință părinții sunt criminali asumați iar copiii sunt victime. Această presupunere are ca rezultat o sursă imensă de câștig financiar.
Părintii sunt o viață de agonie. Copiii “câștigă” dreptul la “libertate” de familie și se “bucură” de ea în izolare totală în închisorile de copii numite orfelinate. Familia este condamnată la moarte prin dezmembrare, rupere și zdrobire. Toate acestea sunt stabilite înainte de proces, fără niciun aviz dat părinților sau copiilor, descurajând orice pregătire din partea familiei pentru ceea ce urma să se întâmple.
Procesul în sine este doar trece prin moțiuni. Pur și simplu o procedură legală prin care tragedia care a lovit familia acum două săptămâni trebuie pecetluită pentru a fi neschimbată. În toată această perioadă critică, atât avocatul familiei, cât și familia sunt ținuți în întuneric, fără acces la propriul caz. Mulți care încep să se familiarizeze cu cazul pe internet nu pot crede că în Germania pot apărea astfel de abuzuri. „Nu, nu, s-a întâmplat ceva acolo”; „Nemții au dreptate. „O privire asupra istoriei cazurilor CEDO și condamnărilor împotriva Germaniei scoate la lumină o altă imagine… mai întunecat, mai terifiant.
Germania a fost convocată în instanța CEDO de peste 250 de ori, inclusiv pentru încălcarea dreptului la libertate și securitate (32 de ori), pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil (29 de ori), pentru durata procedurilor (de 102 ori), pentru dreptul familiei ily Life (23 de ori).
În peste 200 de cazuri, Germania a fost condamnată pentru încălcarea celor mai fundamentale drepturi ale unei persoane, care ar fi trebuit protejate de Constituție, legi federale și legi locale. Da, vorbim de Germania, culmea și motorul democrației europene, nu al altei țări de la periferia extremă a Europei, așa zisele țări dominate de corupție și lipsite de securitate juridică.
Pe 10 mai 2021, în Saxonia Inferioară, Germania, la Tribunalul Local din Walsrode, o familie frumoasă a fost masacrată în spatele ușilor închise, niciun funcționar luând notițe, fără nicio înregistrare, fără urmă. Fără să fac titlurile vreunui ziar sau să dau știrile vreunui canal de știri, cel puțin local. Singura dovadă de contrazis este verdictul Judecătorului, oferit de un Judecător complice în sistemul corupt și specializat în distrugerea dreptului la viață de familie.
Tot ce înregistrează Judecătorul, fiecare interpretare a faptelor, fiecare amintire, fiecare traducere distorsionată a eforturilor disperate ale părinților de a se apăra, orice opinie subiectivă se înregistrează și devine BAZA condamnării negri tion dosar al familiei Furdui, părinți și copii. De acum înainte, unde vor merge părinții și la ce uși vor bate pentru ajutor, toată lumea le va cere această carte de vizită a familiei negre, susținută de o instanță demnă de toată încrederea. Psihologi, avocați, prieteni, pastori, doctori, judecători, activiști, profesori, vecini și jurnaliști vor dori cu toții să-și facă o părere „oficială și informată” despre familie înainte de a decide dacă își vor asculta amarul, înainte de fund cântă în ce măsură vor putea să-i ajute și dacă merită. Desigur, majoritatea vor ridica din umeri, vor închide ochii sau vor privi în altă parte.
Chiar dacă impactul verdictului este o lovitură fatală pentru familia Furdui, judecătorul nu a avut o misiune foarte grea. Procesul a fost unul formal: pe o bancă Jugendamt-ul cu lecțiile învățate, cu experiență profesională și nici măcar fețe noi în peisajul local. Cu 5 ași în mânecă, pregătește-te ca elemente surpriză pentru a șoca părinții și a-i lăsa fără cuvinte. Pe banca inculpaților se află doi părinți îngroziți de perspectiva momentului, de starea lucrurilor. Cu mintea împărțită fie de copiii lor pe care nu i-au văzut de două săptămâni, fie de hârtiile incriminatoare sau de examinarea doamnelor din Jugendamt, a celor care și-au răpit copiii, cum își îndoaie coatele și zâmbesc relaxați ca într-o zi obișnuită de lucru, un alt proces, un alt caz cu un număr diferit. Nu au bănuit că judecătoarea, deși a postat o față dură și aparent imparțială, va trece doar prin procedură, crescând cu o fracțiune de procent statisticile covârșitoare ale cazurilor pierdute.
După cum spuneam, judecătorul ar lua în serios acuzațiile lui Jugendamt, fără ezitare, fără umbră de suspiciune. Pe măsură ce lasă aceste acuzații să curgă ca săgețile trăgând în părinți, fața ei se înrăutățește și este din ce în ce mai indignată de un astfel de comportament părintesc nedemn de lumea umană. Aparent, avem de-a face cu o familie ruptă de realitatea civilizată. Este imposibil de crezut cum au supraviețuit nedetectați în cei 9 ani de viață împreună în societatea germană. Membri ai unei secte religioase care se complac cu abuzuri împotriva propriilor copii, care îi supun la bătăi rituale pentru a-și satisface zeul. O familie care în secolul 21 încă cântă și se roagă împreună acasă! Acești copii săraci trebuie privați de libertatea de a-și face prieteni și de a se implica în societate, supraprotejați pe nedrept de influențele ei fantastice, care sunt mereu benefice și indispensabile.
Părinții nu realizează nici astăzi, după mai bine de un an și după alte apariții similare, de ce nu au fost ascultați. A fost traducerea bâlbâială și precară a traducătorului ex-oficio? A fost tăcerea avocatului care a aflat doar acuzațiile în instanță, neavând acces la dosar înainte de proces? Erau prea calmi? Prea agitat? Era mai bine să nu plâng? Ar fi trebuit să plângă mai mult? Dar mărturiile scrise ale vecinilor de ce nu au fost luate în considerare și înregistrate? Sau a profesorilor? Judecătorul nu a înțeles că unii dintre acești copii se jucau în orchestra orașului? Că au avut profesori de germană privați și liniștiți cu tot felul de instrumente?
Că aveau tablete și smartphone-uri și internet? Judecătorul nu a înțeles, din scrisoarea pastorului, că presupusa secta funcționa conform unui statut convenit de Guvernul german și că avea milioane de adepți în Germania și în întreaga lume? Acestea sunt contraste atât de mari și nerealiste încât orice vecin, orice medic de familie, orice profesor care a fost în contact cu familia ar fi putut nega cu ușurință portretul acestui monstru.
Ne întrebam, și ne mai întrebăm, ce a orbit-o pe Judecătoare de nu a văzut inechitatea Jugendamtului? Cum ar putea judecătorul să nu știe că o măsură atât de drastică și anume aceea de a invada familia și de a lua copiii, deși la îndemâna legii, este numită doar ca măsură de ultimă instanță? Știa judecătorul că înainte de a interveni barbar, trebuie făcute multe cercetări dar și o serie de măsuri evaluate și judecate? De ce au început cu sfârșitul, condamnând nouă destine, înainte de a le cunoaște și de a căuta adevărul?
Unde sunt copiii să-i lase să vorbească singuri? Oh, copiii au fost auziți cu o zi înainte de Judecător într-o ședință foarte intimă, doar ea și ei. Dar nu toți odată, doar pe rând. Nu, nu există înregistrări, avocați, procurori, psihologi, martori. Copiii au fost ulterior surprinși să afle ce i-a spus judecătorul că i-au spus. Se pare că judecătoarea posedă o abilitate specială de a auzi ce crede ea că au însemnat de fapt copiii. Daca copiii spun ca au fost bine in familie, o fac pentru ca sunt traumatizati si ce vor sa spuna, de fapt, este ca situatia in familie este iremediabil de grava. Dacă copiii vor să viziteze mai des, vor să spună, de fapt, că vizitele sunt obositoare și ar trebui reduse. Dacă copiii spun că vor să vină acasă, de fapt, cer să fie mutați mai departe.
O, dacă am putea da timpul înapoi, dacă am putea schimba ceva. Dar acest lucru este iluzoriu și oricum, judecătorul este judecător după probabil calitatea foarte specială de a rămâne rece propriei conștiințe, de a ignora fapte și înregistrări și de a scrie un verdict conform cerințelor sistemice. Asta necesită o doză supraomenească de profesionalism, o răceală sufletească aproape de zero absolut, un spirit nordic demn de înregistrarea istoriei.
Timpul le va spune pe toate; Dumnezeu este adevăratul Judecător. Sistemele vin și pleacă; oamenii puternici se ridică și cad. Cei care se încred în Dumnezeu nu se vor rușina.
