Dacă Domnul, după ce a apărut mai multe zile printre ucenici după Înviere, ar fi dispărut așa deodată am fi crezut (poate) într-un Hristos pământesc.
Dar Înălțarea Lui L-a făcut un Hristos Ceresc! Asta e dovada că misiunea Sa a fost direct de la Tatăl, îndeplinită 100%. Hristos nu poate fi depășit, spunea Ernest Renan. Nici egalat, zic eu. E unic.
Ucenicii nu știau că Înălțarea este ultima lor întâlnire cu Mântuitorul. De-aceea au rămas cu ochii pironiți spre Cer când toți îngerii și serafimii erau pregătiți să-L salute pe Mesia că s-a întors victorios! Înălțarea pentru pământ e „la Revedere!” dar pentru Cer este „Bine-ai venit acasă!”
Înălțarea lui Isus n-a fost o despărțire amară. Cu regrete. Ci una dulce, a speranței. Drept urmare ucenicii au coborât muntele bucuroși. Și-au rămas răspândind bucurie! După ce cunoști Înălțarea o iei razna prin lume, dornic să povestești obsesiile Cerului.
„Mă voi sui la Tatăl Meu și la Tatăl vostru”. Asta e dovada că familia lui Isus e în Cer și pe pământ. La fel și a noastră. Vă închipuiți că suntem rude cu îngerii?
„Vă voi trimite un Mângâietor!”. La Înălțarea Sa Hristos ne-a spus: „Adio, dar rămân cu voi!” După ce a urcat Isus a coborât Duhul Sfânt! După Înălțare nu vom rămâne niciodată singuri. Dumnezeu e cu noi. Și în noi. Vrem să facem ce au făcut ucenicii după Înălțarea Domnului: să ne lăsăm călăuziți de Duhul Sfânt. Să stăm la dispoziția Lui…
La Înălțare pe Isus L-au văzut puțini. Numai apostolii. Dar la Revenire „orice ochi îl va vedea”. Cu lacrimii. Unii de bucurie. Alții de regrete…
Hristos s-a înălțat cu chip de om, asigurându-ne că și noi ne vom înălța la fel! Pentru cineva care este martor la manifestarea măreției lui Dumnezeu nu este absurd secretul Înălțării!
Chiar așa, tu ești pregătit de Înălțare?
Nicolae Geantă
